• Povesti despre virtuti (86 pagini)
    Volumul contine 25 de povesti despre valorile morale pe care orice copil ar trebui sa le pretuiasca. Personajele lor ii vor invata pe cei mici despre bunatate, prietenie, generozitate, sinceritate si toleranta, le vor arata ca trebuie sa asculte de parinti, sa-i respecte pe cei din jur si sa aiba curajul de a-si exprima parerile. Povestile despre virtuti sunt, asadar, cel mai potrivit mijloc de a-i face pe copii sa descopere valorile morale pe care sa le pretuiasca. Cartea este insotita de 2 CD-uri cu povestile in format audio, in interpretarea actorilor de la Teatrul pentru Copii si Tineret „Luceafarul” din Iasi.
    Disc 1 : • Batranul si fii sai (Bunatatea) • Muzicantii din Bremen (Prietenia) • Baiatul cu ghiveciul fara flori (Sinceritatea) • Smolineck (Ascultarea de parinti) • Vulpea si sacalul (Solidaritatea) • Pestisorul de aur (Cumpatarea) • Casuta din padure (Mila) • Cat pretuieste batranetea (Iubirea aproapelui) • Cioplitorul in piatra (Modestia) • Puful de bananier (Harnicia) • Fata trandafirilor (Dragostea)

 

    "Alba-ca-Neaua si Rosie-ca-Trandafirul dupa Fratii Grimm

 

    Candva, la marginea unei paduri cu brazi batrani si inalti, traiau o femeie si cele doua fete ale sale. Mama le numise dupa cei doi trandafiri din gradina casei, unul alb si altul rosu: Alba-ca-Neaua si Rosie-ca-Trandafirul.
    In timp ce Alba-ca-Neaua era mai linistita, Rosie-ca-Trandafirul nu statea o clipa locului si umbla de dimineata pana seara in cautare de noi aventuri. Cu toate ca erau firi diferite, cele doua surori se iubeau nespus de mult si erau legate de un juramant facut la umbra unui copac din gradina casei lor:

    — Nu ne vom desparti niciodata! spusese Alba-ca-Neaua.

    — Vom ramane una langa alta toata viata! adaugase Rosie-ca-Trandafirul.

    In zilele de vara, cand soarele isi trimitea razele sa le mangaie, cele doua surori hoinareau prin padure fara frica, fiind deja bune prietene cu iepurasii, veveritele si mierlele. Atunci cand le prindea noaptea in padure, isi faceau culcus langa tulpina unui brad, iar cerbul le veghea somnul.

    Intr-o seara de iarna, cand fetele stateau alaturi de mama lor langa soba, cineva batu puternic in usa. Alba-ca-Neaua se indrepta spre usa fara frica, gandindu-se c-o fi vreun om ratacit care are nevoie de adapost peste noapte. Cand colo, ce sa vezi? In prag era ditamai ursul!

    — Nu va speriati, a spus uriasul, vazand ca toate trei tremurau ca varga. N-am sa va fac nimic rau. Tare frig s-a facut afara, iar blana mea nu-i destul de groasa ca sa-mi tina cald. Va rog sa ma gazduiti peste noapte.

    Femeii i-a venit inima la loc. Oricum n-ar fi avut odihna daca ar fi lasat ursul in frigul noptii. L-a poftit langa soba, iar in scurt timp fetele s-au imprietenit cu neobisnuitul oaspete. Au prins curaj si au inceput sa-l smotoceasca, sa-l traga de urechi si sa i se catere in spinare. Iar ursul nu se supara defel. Cand se crapa de ziua, ursul se strecura afara, dar seara venea inapoi. La venirea primaverii, ursul le-a anuntat ca, de-acum, poate dormi in poiana."