Personajul principal al romanului, Mihai Olteanu, naratorul, isi numeste confesiunile insemnarile unui martor. Biografia sa urmeaza, pana la un punct, linia biografica a autorului. Ar fi insa o greseala sa punem intre ei semnul identitatii. Din simplul motiv ca eroul a fost modelat dupa un repertoriu tipologic in care figureaza mai multi insi traitori in epoca. In literatura, aceste persoane se numesc arhetipuri. Titlul, usor publicistic – Pactizand cu diavolul –, nu straluceste prin originalitate, dar se remarca prin directitudine. Transparenta lui este cea mai buna recomandare pentru un cititor avid sa afle totul dintr-o sursa bine documentata si credibila artistic.
- Eugen Lungu

Aureliu Busuioc a fost cinic si zgarcit cu cititorul din perioada sovietica. A scris doua romane in patruzeci de ani: Singur in fata dragostei si Unchiul din Paris. Romanele au fost traduse in aproape toate limbile lagarului socialist. Iar in Germania Democratica Unchiul din Paris a aparut in doua editii in tiraje de masa. Oficialitatile komuniste aveau nevoie sa exporte romane care sa placa cititorului. Iar literatura proletkultista era, mai degraba, pentru uz intern si ierarhii oficioase locale.

Busuioc si-a lasat temele si subiectele pentru alte vremuri. Cele de dupa 1990. Si a scos cate un roman odata la doi-trei ani. Ca un scriitor profesionist occidental.

„Sunt basarabean. Cu asta am spus totul. Si anume aici ar trebui sa pun punct, dar… Dar mai sunt niscai chitibusuri, pentru ca una e sa fi fost basarabean la inceputul secolului nouasprezece si cu totul alta e sa fii la jumatatea veacului douazeci.”

E si mai trist, daca esti basarabean refugiat in Banatul romanesc, in anii 950, unde ai fugit de trupele sovietice. Mihai Olteanu, student in anul trei la Agronomie in Timisoara, afla ca parintii si surorile sale au fost prinse (basarabenii erau cautati si vanati de oficialitatile komuniste romane si predate celor sovietice sau vanate direct de sovietici pe teritoriul Romaniei) si trimise in Rusia. Pentru a-si cauta parintii se prezinta la reprezentantul rus al Comisiei Aliate de Control pentru a se repatria.
Calvarul intoarcerii acasa in anul 1952 si intrarea intr-o realitate de groaza, intr-o alta tara decat cea pe care ai cunoscut-o ar suna ca o descriere pudica. Tanarului student i se stalceste intai numele, apoi biografia, apoi iubirea, apoi prietenii, apoi serviciul, apoi studiile. I se propune sa fie informator KGB, refuza initial, e nevoit sa accepte mai tarziu, este chemat de Misa de la KGB la Bariera Sculenilor din Chisinau. Mihail Oltean a fost gasit spanzurat. Era toamna anului 1953.
Asa spun cartile.
- Gheorghe Erizeanu