Palaria albastra si alte povestiri

Fictiunea a fost blanda cu mine: mi-a aratat cum traversau orasele crupe de dame, pe cand boschetarii dormeau, mi-a aratat cum un om poate sa fie luat din genunchi si asezat intr-un pat de femeie, asezat acolo ca un semn de intrebare.

 

Si tot ea mi-a aratat ce ramane cand secunda se termina si cum se poate racorda timpul la ritmul batailor inimii unei necunoscute dupa o criza de astm, si cum sa supravietuiesc traind singur ca un Dumnezeu bolnav, si cum se pot ridica scriitorii, ca niste duhuri, din masinile lor de scris – in vremea viteilor de aur.

 

In povestiri am daramat temple, aici am fost injunghiat la o rascruce de taceri, aici am fost cel mai bun. Toate aceste texte m-au vindecat atat cat puteam fi vindecat de mine nsumi. - Andrei Craciun