Manastirea Vatoped, a doua in ierarhia manastirilor din Sfantul Munte Athos, dupa Manastirea Marea Lavra, a fost construita, asa cum ne spune traditia, de insusi Sfantul Imparat Constantin cel Mare (324-337). Fiind distrusa de imparatul Iulian Apostatul, ea a fost rectitorita de imparatul Teodosie I cel Mare (379-395), in semn de multumire catre Maica Domnului, pentru salvarea minunata a fiului sau, Arcadie. Potrivit unei vechi legende, corabia pe care se afla tanarul Arcadie a naufragiat,iar Maica Domnului l-a salvat in chip minunat, ducandu-l in locul pe care a fost zidita mai apoi manastirea. Oamenii imparatului l-au gasit dormind sub o tufa de maracini. Aceasta legenda a dat si numele manastirii, prin unirea cuvintelor grecesti „vato“ (tufa) si „paedion“ (copil), care inseamna „copilul din tufis“.
    Istoria manastirii se impleteste cu istoria icoanelor minunate, prin care Maica Domnului a dat semne ale dragostei sale, ferind manastirea de atacurile piratilor, inmultind untdelemnul in camarile acesteia si vindecand de bolisau pedepsind indrazneala unor vietuitori din manastire, a Imparatesei Placidia sau a turcilor. Icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului care se pastreaza la Manastirea Vatoped, sapte la numar, sunt: • „Paramythia“, adica „Mangaietoarea“ • „Vimatarissa“, adica „Altarita“ • „Pantanassa“, adica „Vindecatoarea de cancer“ • „Elaiovrytissa“, adica „Izvoratoarea de untdelemn“ • „Antiphonitria“, adica „Impotriva glasuitoarea“ • „Esphagmeni“, adica „Cea Injunghiata“ • „Pyrovolitheisa“, adica „Cea Impuscata“, aceasta din urma aflandu-se deasupra portii de intrare in manastire.

    CUPRINS:
• Cele sapte icoane facatoare de minuni de la Manastirea Vatoped
• Icoana Maicii Domnului Paramythia - "Mangaietoarea"
• Maica Domnului Vimatarissa
• Maica Domnului Esphagmeni
• Maica Domnului Antiphonitria
• Maica Domnului Elaiovrytissa
• Maica Domnului Pyrovolitheisa
• Maica Domnului Pantanassa
• Manastirea Vatopedi a dat sfinti
• Sfantul Maxim Grecul
• Schitul Sfantului Andrei
• Paraclisul Icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului Paramythia (Mangaietoarea)
• Psalmul 142
• Psalmul 50
• Canonul

    Fragment din volum:

    „Icoana Maicii Domnului Paramythia – „Mangaietoarea“

    Aceasta icoana preafrumoasa este o fresca din secolul al XIV-lea care s-a aflat in pridvorul bisericii mari (katoliconului) manastirii Vatopedi, iar dupa savarsirea minunii a fost stramutata intr-un paraclis inchinat Maicii Domnului Mangaietoarea (Paramythia).
    Exista in trecut obiceiul ca, iesind monahii din katolicon dupa savarsirea slujbei utreniei, sa se inchine la icoana Maicii Domnului in pridvor si acolo egumenul sa inmaneze portarului cheile de la poarta inchisa de cu seara a manastirii spre a o descuia.
    Traditia spune ca la 21 ianuarie 1320, cand egumenul dadu portarului cheile, icoana s-a insufletit deodata, Maica Domnului strigandu-le: „Nu deschideti astazi portile manastirii, ci urcati-va pe ziduri si alungati piratii!“ Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Imparate! – Pruncul Iisus ce sedea in bratele Nascatoarei de Dumnezeu, miscandu-si manuta, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale si ii spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasa-i sa fie pedepsiti dupa cum merita, caci si-au lasat datoriile lor calugaresti!“ Atunci, Nascatoarea de Dumnezeu, cu multa indrazneala a Maicii catre Fiul si Dumnezeul sau, lua manuta lui Hristos, coborand-o de la gura sa si, indreptandu-si capul spre dreapta, se slobozi de mana lui Iisus, strigandu-i egumenului pentru a doua oara: „Nu deschideti astazi portile manastirii, ci urcati-va pe ziduri si alungati piratii!“ Iar apoi: „Luati aminte si pocaiti-va, caci Fiul meu s-a maniat pe voi!“ Si repeta si a treia oara:
„Astazi nu deschideti portile manastirii…“. Dupa terminarea glasuirii, Nascatoarea de Dumnezeu si Preasfantul sau Prunc capatara iarasi infatisare de icoana, ramanand insa in pozitia care se vede astazi, adica Preacurata tinand manuta lui Hristos sub gura sa, avand capul indreptat catre dreapta pentru a fi sloboda, iar expresia chipului sau fiind plina de netarmurita ingaduinta, dragoste si ingrijorare de Mama, in timp ce Hristos, desi Prunc, are o fata aspra de Judecator.
    Aceasta icoana este cu adevarat nefacuta de mana omeneasca, deoarece s-a savarsit in forma de astazi prin  harul lui Dumnezeu, dupa interventia minunata a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea manastirii, de aceea se si numeste Maica Domnului Mangaietoarea (Paramythia). Dupa cum spun pelerinii veniti la manastire, dumnezeiasca dulceata a chipului Preacuratei Fecioare odihneste si mangaie sufletul omenesc.
    Prin aceasta minune se face inca o data vadit faptul – in deplin acord cu credinta Bisericii – ca Indrazneala de Maica a Nascatoarei de Dumnezeu catre „Fiul si Dumnezeul sau” mijloceste pentru pacatele neamului omenesc, mantuindu-l prin rugaciunile sale.
    De la savarsirea minunii, calugarii pastreaza nestinsa candela din fata icoanei. Sfanta Liturghie se tine in fiecare vineri in bisericuta Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se canta zilnic. Exista obiceiul ca tunderile in monahism sa se faca in acest paraclis.”