Ce include volumul "Paradisul" de Dante Alighieri?
"Paradisul" este a treia parte a trilogiei "Divina Comedie" de Dante Alighieri. Această ediție prezintă viziunea autorului asupra Raiului, o călătorie spirituală prin sferele cerești.
Paradisul
Paradisul
Paradisul. Paradiso. Editie bilingva romana-italiana
Paradisul este a treia dintre cele trei imparatii din lumea crestina de dincolo, vizitata de Dante in cursul calatoriei sale, etapa in care va fi calauzit de Beatrice, mireasa lui morganatica, chemata la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante ofera si pentru aceasta cantica o precisa determinare spatiala ca si pentru primele doua parti ale trilogiei, chiar daca descrierea sa e foarte departe de cea a unei locatii concrete, devenind tot mai abstracta pe masura ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imagineaza Pamantul ca pe o sfera neclintita in centrul Universului, inconjurata de zece Ceruri, ce alcatuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pamanteasca de cea cereasca): primele noua Ceruri sunt sfere concentrice, ce se invart in jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernata de o inteligenta angelica, in timp ce al zecelea - Empireul - este nemiscat si se extinde la infinit, acesta fiind salasul lui Dumnezeu, al ingerilor si al preafericitilor. Primele sapte Ceruri isi iau numele planetei ce se invarte impreuna cu ele (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn), in timp ce al optulea este Cerul Stelelor Fixe, iar al noualea este Primul Mobil, numit astfel deoarece este primul Cer ce se misca transferand miscarea proprie tuturor celorlalte. Din primele opt Ceruri se naste un influx generat de steaua prezenta in fiecare si care reverbereaza asupra Pamantului si asupra tuturor fapturilor. In al zecelea Cer - Empireul - cum am mai spus, este lacasul lui Dumnezeu, inconjurat de noua coruri angelice si de roza alba a preafericitilor. Acestia sunt impartiti in sapte grupuri, conform influxului ceresc suferit in timpul vietii: spiritele defective, mai simplu spus nestatornice, labile, spiritele active pentru gloria pamanteasca, spiritele iubitoare, intelepte, combative in slujba credintei, spiritele juste, spiritele contemplative. Chiar daca preafericitii salasluiesc in chip firesc in Empireu impreuna cu Dumnezeu, in Paradis (din simetrie compozitiva si o intelegere mai lesnicioasa a simbolisticii) ei ii apar lui Dante in Cerul de a carui stea au fost influentati.
Citeste cele trei carti din seria bilingva Divina Commedia de Dante Alighieri:
• Infernul. Inferno
• Purgatoriul. Purgatorio
• Paradisul. Paradiso
Paradisul este a treia dintre cele trei imparatii din lumea crestina de dincolo, vizitata de Dante in cursul calatoriei sale, etapa in care va fi calauzit de Beatrice, mireasa lui morganatica, chemata la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante ofera si pentru aceasta cantica o precisa determinare spatiala ca si pentru primele doua parti ale trilogiei, chiar daca descrierea sa e foarte departe de cea a unei locatii concrete, devenind tot mai abstracta pe masura ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imagineaza Pamantul ca pe o sfera neclintita in centrul Universului, inconjurata de zece Ceruri, ce alcatuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pamanteasca de cea cereasca): primele noua Ceruri sunt sfere concentrice, ce se invart in jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernata de o inteligenta angelica, in timp ce al zecelea - Empireul - este nemiscat si se extinde la infinit, acesta fiind salasul lui Dumnezeu, al ingerilor si al preafericitilor. Primele sapte Ceruri isi iau numele planetei ce se invarte impreuna cu ele (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn), in timp ce al optulea este Cerul Stelelor Fixe, iar al noualea este Primul Mobil, numit astfel deoarece este primul Cer ce se misca transferand miscarea proprie tuturor celorlalte. Din primele opt Ceruri se naste un influx generat de steaua prezenta in fiecare si care reverbereaza asupra Pamantului si asupra tuturor fapturilor. In al zecelea Cer - Empireul - cum am mai spus, este lacasul lui Dumnezeu, inconjurat de noua coruri angelice si de roza alba a preafericitilor. Acestia sunt impartiti in sapte grupuri, conform influxului ceresc suferit in timpul vietii: spiritele defective, mai simplu spus nestatornice, labile, spiritele active pentru gloria pamanteasca, spiritele iubitoare, intelepte, combative in slujba credintei, spiritele juste, spiritele contemplative. Chiar daca preafericitii salasluiesc in chip firesc in Empireu impreuna cu Dumnezeu, in Paradis (din simetrie compozitiva si o intelegere mai lesnicioasa a simbolisticii) ei ii apar lui Dante in Cerul de a carui stea au fost influentati.
Citeste cele trei carti din seria bilingva Divina Commedia de Dante Alighieri:
• Infernul. Inferno
• Purgatoriul. Purgatorio
• Paradisul. Paradiso
Descrierea produsului
Paradisul. Paradiso. Editie bilingva romana-italiana
Paradisul este a treia dintre cele trei imparatii din lumea crestina de dincolo, vizitata de Dante in cursul calatoriei sale, etapa in care va fi calauzit de Beatrice, mireasa lui morganatica, chemata la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante ofera si pentru aceasta cantica o precisa determinare spatiala ca si pentru primele doua parti ale trilogiei, chiar daca descrierea sa e foarte departe de cea a unei locatii concrete, devenind tot mai abstracta pe masura ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imagineaza Pamantul ca pe o sfera neclintita in centrul Universului, inconjurata de zece Ceruri, ce alcatuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pamanteasca de cea cereasca): primele noua Ceruri sunt sfere concentrice, ce se invart in jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernata de o inteligenta angelica, in timp ce al zecelea - Empireul - este nemiscat si se extinde la infinit, acesta fiind salasul lui Dumnezeu, al ingerilor si al preafericitilor. Primele sapte Ceruri isi iau numele planetei ce se invarte impreuna cu ele (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn), in timp ce al optulea este Cerul Stelelor Fixe, iar al noualea este Primul Mobil, numit astfel deoarece este primul Cer ce se misca transferand miscarea proprie tuturor celorlalte. Din primele opt Ceruri se naste un influx generat de steaua prezenta in fiecare si care reverbereaza asupra Pamantului si asupra tuturor fapturilor. In al zecelea Cer - Empireul - cum am mai spus, este lacasul lui Dumnezeu, inconjurat de noua coruri angelice si de roza alba a preafericitilor. Acestia sunt impartiti in sapte grupuri, conform influxului ceresc suferit in timpul vietii: spiritele defective, mai simplu spus nestatornice, labile, spiritele active pentru gloria pamanteasca, spiritele iubitoare, intelepte, combative in slujba credintei, spiritele juste, spiritele contemplative. Chiar daca preafericitii salasluiesc in chip firesc in Empireu impreuna cu Dumnezeu, in Paradis (din simetrie compozitiva si o intelegere mai lesnicioasa a simbolisticii) ei ii apar lui Dante in Cerul de a carui stea au fost influentati.
Citeste cele trei carti din seria bilingva Divina Commedia de Dante Alighieri:
• Infernul. Inferno
• Purgatoriul. Purgatorio
• Paradisul. Paradiso
Paradisul este a treia dintre cele trei imparatii din lumea crestina de dincolo, vizitata de Dante in cursul calatoriei sale, etapa in care va fi calauzit de Beatrice, mireasa lui morganatica, chemata la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante ofera si pentru aceasta cantica o precisa determinare spatiala ca si pentru primele doua parti ale trilogiei, chiar daca descrierea sa e foarte departe de cea a unei locatii concrete, devenind tot mai abstracta pe masura ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imagineaza Pamantul ca pe o sfera neclintita in centrul Universului, inconjurata de zece Ceruri, ce alcatuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pamanteasca de cea cereasca): primele noua Ceruri sunt sfere concentrice, ce se invart in jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernata de o inteligenta angelica, in timp ce al zecelea - Empireul - este nemiscat si se extinde la infinit, acesta fiind salasul lui Dumnezeu, al ingerilor si al preafericitilor. Primele sapte Ceruri isi iau numele planetei ce se invarte impreuna cu ele (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn), in timp ce al optulea este Cerul Stelelor Fixe, iar al noualea este Primul Mobil, numit astfel deoarece este primul Cer ce se misca transferand miscarea proprie tuturor celorlalte. Din primele opt Ceruri se naste un influx generat de steaua prezenta in fiecare si care reverbereaza asupra Pamantului si asupra tuturor fapturilor. In al zecelea Cer - Empireul - cum am mai spus, este lacasul lui Dumnezeu, inconjurat de noua coruri angelice si de roza alba a preafericitilor. Acestia sunt impartiti in sapte grupuri, conform influxului ceresc suferit in timpul vietii: spiritele defective, mai simplu spus nestatornice, labile, spiritele active pentru gloria pamanteasca, spiritele iubitoare, intelepte, combative in slujba credintei, spiritele juste, spiritele contemplative. Chiar daca preafericitii salasluiesc in chip firesc in Empireu impreuna cu Dumnezeu, in Paradis (din simetrie compozitiva si o intelegere mai lesnicioasa a simbolisticii) ei ii apar lui Dante in Cerul de a carui stea au fost influentati.
Citeste cele trei carti din seria bilingva Divina Commedia de Dante Alighieri:
• Infernul. Inferno
• Purgatoriul. Purgatorio
• Paradisul. Paradiso
Detaliile produsului
