Scris în urmă cu aproape o sută de ani, romanul "Paradisul suspinelor" frapează cititorul actual prin scriitura "postmodernă": povestea personajului principal se înfiripă din fragmente de jurnal pe care scriitorul, devenit personaj secundar, le dezvăluie cititorului care astfel este invitat la lectură; în jurnal eroul narațiunii evocă întâmplări din viața sa, dar și din viețile celorlalte personaje - istoriile intersectându-se într-o viziune subiectivă -, întâmplări care sunt prilej pentru detaliate introspecții și meditații; amintirile alternează cu descrierea unor "stări prezente": fie marcate de o dureroasă luciditate a conștiinței, fie alunecând în onirism, ca semn al autenticității trăirilor. În roman, dinamica gândurilor și sentimentelor eroului este precumpănitoare; de altfel, scriitorul-personaj ne avertizează că nu deține toată povestea, ci doar "acele fragmente" pe care prea puțin le-a ajustat în vederea unei lecturi cursive. Actuala ediție a cărții reproduce prima ediție, din 1930, inclusiv desenele lui Marcel Iancu, unul dintre fondatorii dadaismului. Ion Vinea, poet și prozator, a fost un promotor al curentelor moderniste în literatura română interbelică, atât prin opera sa, cât și prin prodigioasa activitate ca director al "Contimporanului" - cred că merită cu prisosință să-l citim sau să-l recitim.