Antologia de paradoxuri pe care o constituie acest volum este probabil cea mai bună introducere accesibilă în gândirea, metoda şi conţinutul operei teologice a cardinalului Henri de Lubac.

Aceste fragmente scurte scrise într-un stil clasic şi luminos, care gravitează în jurul câtorva teme majore, îmbină un sentiment foarte puternic al măreţiei omului si al limitelor sale, o conştiinţă ascuțită a luminii aduse de taina lui Cristos în istoria omenirii şi o mărturie savuroasă a experienței intime a rugăciunii în cadrul teologic.

Jurnal interior al unui iezuit aflat în mijlocul lumii, “cugetările” unui teolog aflat în slujba poporului creştin, schiţele unor lucrări construite într-un mod mai laborios, aforismele unui părinte duhovnicesc sau remarcile epistemologice ale unui teolog redutabil, învăţătura unui doctor şi mărturia unui contemplativ frământat de Cuvântul lui Dumnezeu: în acest volum vom regăsi toate acestea, în forma cea mai puţin sistematică, cea mai puțin apăsătoare, cea mai puțin doctorală, în forma cea mai prietenoasă şi cea mai frăţească pe care o poate lua gândirea sau mai degrabă cel mai curat umanism creştin, eliberat de orice îngustime şi de orice ideologie.