(scrisoare deschisa) 
 

De-acum incolo mereu va fi prea tarziu, scumpa mama...
Prajiturile pentru sufletul tau
sunt nedrept de bune
durerea ca nu le-ai gustat niciodata dospeste teribil
creste aluatul pana la cer -
decupez forme de inimi umplute cu ingeri
prajiturele cu ochi aromati smulsi din visinul nostru inlacrimat -

oare tu stii ca prunul batran l-au taiat
apoi piersicul, dupa un an, a cazut doborat de furtuna 

pasarile mai vin, asa cum le-ai invatat -

eu iti scriu necontenit despre lucruri marunte
deschid dulapul si respir adanc
parfumul tau curat
odaia taiata intr-un deal de tamaie.