Cartea face parte din colectia  "Raftul Denisei".

Ca romanciera, Sawako Ariyoshi este cunoscuta in lume mai ales prin bestsellerurile Parfum de curtezana, Dansatoarea de Kabuki si Sotia doctorului, ale caror traduceri in limba romana au aparut in colectia „Raftul Denisei". Roman dens, de o mare finete, proiectat pe planuri multiple, Parfum de curtezana este o poveste emblematica de dragoste si ura intre o mama si o fiica, o naratiune istorica in Japonia primelor decenii ale secolului XX si o meditatie asupra conditiei femeii in universul crud al gheiselor. A fost ecranizat in 1964, in regia lui Keisuke Kinoshita, cu Mariko Okada si Nobuko Otowa in rolurile principale.

La sfarsitul erei Meiji, intr-un sat pierdut in mijlocul lanurilor de orez, destinul a trei generatii de femei pare sa urmeze ritmul imuabil al vietii la tara. Insa, in clipa in care frumoasa vaduva Ikuyo, mama lui Tomoko si fiica Tsunei, se recasatoreste cu fiul capeteniei satului, totul pare sa-si iasa din matca. Atrasa de mirajul orasului, tanara pereche paraseste casa parinteasca. Tōkiō le va zdrobi repede sperantele, iar frivolitatea lui Ikuyo va impinge familia spre dezonoare. Tomoko sfarseste prin a fi vanduta, la zece ani, unei case din cartierul placerilor. Gheisa-ucenica, ea va invata ca fosnetul unui chimono de matase inmiresmat cu tamaie, umbra unui zambet pe chipul desavarsit ascuns de fard sau degetele abia atingand coardele unui shamisen pot ingenunchea barbati care hotarasc soarta Japoniei. Insa dorinta cea mai mare a tinerei este sa fie libera. Va reusi ea sa-si hotarasca singura soarta intr-o societate ale carei temelii incep sa fie erodate de tragediile istoriei.

Una dintre cele mai importante voci literare ale Japoniei postbelice, autoare de romane, povestiri, piese de teatru si scenraii de film si televiziune, Sawako Ariyoshi (1931-1984) s-a nascut in orasul Wakayama. Isi petrece o parte din copilarie in Java. In 1949 isi incepe la Tokio, studiile de literatura si arta dramatica, pe care le finalizeaza in 1952. Dupa absolvire, lucreaza in presa si incepe sa se afirme ca scriitoare. Debuteaza in 1956 cu povestirea Balada, nominalizata in acelasi an la cea mai prestigioasa distinctie literara japoneza, Premiul Akutagawa. In 1959, beneficiaza de o bursa Rockefeller si studiaza teatrul la Sara Lawrence College din New York. Acesta este si anul in care se impune ca romanciera, prin Raul Ki, primul volum al unei trilogii din care mai fac parte Raul Arita (1963) si Raul Hidaka (1965). Romanul Sotia doctorului apare in 1966 si este considerat, alaturi de romanul istoric Dansatoarea de kabuki (1969), cea mai elocventa marturie a talentului literar al lui Sawako Ariyoshi. In anii '70 autoarea publica in acelasi ritm sustinut romane, printre care In amurgul vietii (1972) si Jurnal despre printesa Kazunomiya (1978). In 1979 Sawako Ariyoshi primeste prestigiosul Premiu Mainichi. Piesele sale de teatru sunt jucate in intreaga lume, iar multe dintre romanele ei au fost adaptate pentru scena si au fost ecranizate. Serialul japonez de televiziune Dansatoarea de Kabuki (Izumo no Okuni, 2006) s-a bucurat de un succes rasunator.