Parintele Ioanichie, cel iubitor de „Cuvant Bun”, nu a fost un fals pios intr-o lume atee, materialista, ci a avut curaj sa arate ca „trairea in Hristos inseamna a ramane neclintit in Credinta Ortodoxa”. Deci, neobosit, printre morminte, pe carari inguste si prapastii, a cautat graiul timpului trecut si sfintele cuvinte din pustii ale unor Sfinti Parinti care excesiv inca vibreaza-n ele forta smereniei in spatiul traditional al Ortodoxiei si care vor strabate peste veac. El a fost acea faptura duhovniceasca, chipul cel mai sigur, care n-a imbracat haina monahala pana cand nu si-a verificat propriile ganduri si afectivitati, ajungand astfel sa-si vada in ochi un adevar de lacrimi pentru mantuire tuturor. - Parintele Constantin Catana