L-am cunoscut bine pe parintele Lavrentie, mi-a facut cateva vizite, in ultimii ani, la Sibiu, si am putut sa-mi dau seama dupa chipul sau ca era un slujitor vrednic si pot sa afirm cu tarie ca a fost cu adevarat omul lui Dumnezeu. Era omul rugaciunii, al faptei jertfelnice si al daruirii spre binele semenilor. A ajutat mult la constructia si reconstructia unor locasuri de rugaciune din municipiul Sibiu si nu numai din Sibiu, ci si din alte parti ale Arhiepiscopiei noastre. - Antonie, Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului, Crisului si Maramuresului
 

Am in fata cartea Parintele Lavrentie, Omul lui Dumnezeu, care reproduce pe prima coperta o fotografie a Parintelui. Este un chip iconic de o puritate rar intalnita, o revarsare de lumina launtrica. Fata Parintelui radiaza de bunatate, dar si de suferinja. De o suferinta transfigurata. Este suferinta oamenilor cu care Dumnezeu l-a insarcinat ca sa o transfigureze in focul rugaciunii si nevointei sale. Prin moartea Parintelui Lavrentie, Biserica noastra pierde un mare ascet si un mare mijlocitor la Dumnezeu pentru oameni. Oare se va mai ridica altul in locul sau? Sa-L rugam pe Dumnezeu sa nu ne lipseasca cu totul de astfel de oameni caci ei sunt tot mai rari astazi [...] - Serafim Joanta, Mitropolitul Germaniei