“Exista o legenda despre o pasare care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului. Din momentul in care-si paraseste cuibul, cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pana nu-l afla. Apoi, cantand printre ramurile salbatice, ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.

Si, in extazul mortii, ea se inalta deasupra propriei agonii, scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei. Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta. Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in Paradisul sau zambeste. Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale... Ori cel putin asa spune legenda.“