In 1985-1986, o tanara care depusese actele pentru emigrare in Occident si care nu reusea sa plece mi-a cerut sa fac cu ea practici initiatice orientale, pentru intarire si auto-protectie. Se temea ca va fi arestata si voia, prin aceste practici, sa dobandeasca putere psihica de a rezista la tratamentul dur din inchisorile comuniste. Asa am cunoscut indeaproape prototipul personajului Tofana. Acesta a fost punctul de plecare al romanului... un roman al demolarilor psihice, dar si al demolarilor edilitare, din Bucuresti, din cel mai stresant deceniu romanesc, deceniul opt. (Vasile Andru)