intemeiata prin marile si mult roditoarele osteneli pustnicesti ale stralucitului ei intemeietor, Lavra Sfantului Sava cel Sfintit († 5 decembrie 532) – care este in apropiere de Ierusalim – impodobeste si astazi locurile sfinte si toate manastirile Rasaritului ce tin de randuiala bisericeasca stabilita de acest mare parinte al Bisericii. Locurile unde s-au nevoit, asemenea minunatului Sava, si alti giganti ai luptelor ascetice precum au fost Sfintii Eftimie cel Mare, Teodosie Chinoviarhul, Ioan Tacutul, Dometian, Gherasim de la Iordan, Chiriac Sihastrul s.a., au atras in mod constant de-a lungul secolelor si atrag pana astazi iubitori ai blagocestiei care au cautat cu truda, smerenie si ravna caile cele mai drepte si mai sigure ce duc la viata si la fericirea vesnica.

Unii din vietuitorii perioadei imediat urmatoare acestor ctitori ai monahismului palestinian, iubitori si agonisitori ai vietii celei imbunatatite, au avut si darul cuvantului: oral si scris. De le ei ne-au ramas numeroase manuscrise intitulate PATERIC – mare parte a lor fiind culegeri de extrase din scrierile Sfintilor Parinti asceti, dar n-au lipsit nici scriitorii de mare originalitate, desi aflati intru totul pe linia Traditiei Parintilor