Patericul. E prima carte, dupa Sfanta scriptura, pe care o auzi citata de marea majoritate a traitorilor ortodocsi. De la monahul mirosind a tamaie amortita in umbra de lumina a absidei si a chiliei la tanarul in blugi, uneori taiati, cartea aceasta a vrajit si a convertit mii de oameni si I-a tinut pe multi - prin personajele ei, eroi ai pustiei de departe- treji de dragul lui Hristos. Insa eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si inginiozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil manual de antiterrorism in plan duhovnicesc. Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascundelipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu. Or, aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescu sau, prin naturaletea prin care si pe noi noua ne arata. Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel. Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-l cautam, sa-l aflam pe Dumnezeu. Departe de a diminua din invataturile Parintilor Pustiei, cartea aceasta, care prezinta Patericul pe intelesul mirenilor (desi si monahii tot mireni sunt - ce-i drept, alungiti la maxim in tensiunea dobandirii Imparatiei...), este un medicament impotriva schizoidiei, ruperii de noi insine, cei ce suntem fii ai Bisericii. Pentru ca aceasta eufonie patericala ne arata clar ca in Hristos si in Biserica nu exista altceva decat moduri diferite de a merge pe Cale. Mincinoasa lume in care traim - nu altfel decat aceea in care s-au bucurat de harul lui Dumnezeubatranii Patericului classic, al Nilului de Sus - mereu pusa pe false valorizari, in care un prezentator de talk-show e mai presus decat un arhiereu, si nu stiu care cantareata, care-si bataie trupul ca sa dea impresia ca are voce, mai presus decat o femeie care aduce copii pe lume, lumea aceasta, zic, isi are oglindirea ei duhovniceasca, valorificarea ei mireneasca in ce priveste talcul Patericului. - Preot Constantin Necula