„Schiop propune un personaj ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social. Textul sau este un fel proces-verbal al unui grup. Retinem neaparat faptul ca acest grup, alcatuit in buna parte din oameni obsedati de carte si dependenti de spleen intelectual, are drept scop evident violarea tuturor prejudecatilor despre cultura inalta. Tinerii din povestea lui Schiop isi varsa amarul reinventind un limbaj al filosofiei «de strada». Ei fac parte din acea generatie care a fost hipnotizata de subcultura inalta a anilor ’90: Nirvana si cam tot ce misca prin Seattle, Suede, BUG Mafia etc. Ei bine, se produce un melanj lingvistic pe alocuri irezistibil, uneori prea artificial, intre hermeneutica suspiciunii tip Baudrilliard si revelatii subculturale tip Tataee. Acest argou este principalul pariu al lui Adrian Schiop.” (C. Rogozanu)
„Cartea mea e despre prietenii mei. Nu e nici despre d-zo sau raul absolut, nici despre situsul specific uman sau Romania profunda, ci pur si simplu despre prietenii mei. Nimic despre politica, intelectuali paralizati de neputinta, dileme morale etc, nimic din toate astea. Cum cu prietenii mei nu obisnuiam sa fac dragoste, nici despre dragoste nu e vorba in ea.“ (Adrian Schiop)