Pe cand eram o opera de arta

Pe cand eram o opera de arta - Eric-Emmanuel Schmitt
Rasfoieste

Pe cand eram o opera de arta

Cine n-a visat sa devina obiectul admiratiei tuturor? Iata promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu si demon in acelasi timp, unui tanar disperat, in pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic sa scandalizeze, ii propune celui de-al doilea, dornic de o noua existenta, mai putin anosta, sa-l transforme intr-o opera de arta. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, in afara de libertate.

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decat Gioconda. Dar, imediat ce incepe sa se simta privat de dreptul la constiinta, omul din el se razvrateste. Creatia incearca astfel sa fuga de creator si sa-si recastige libertatea pierduta. Prin dragoste. Va mai putea insa sa-si redobandeasca umanitatea si sa descopere fericirea intr-o lume stapanita de narcisism, de cultul simulacrelor si al aparentei si de puterea zdrobitoare a imaginii?

     Fragment din romanul "Pe cand eram o opera de arta" de Eric-Emmanuel Schmitt:

    “Inaintam incet, pe de o parte pentru ca ma afundam cu toata greutatea in nisipul adanc si alunecos, pe de alta parte pentru ca ma impleticeam de jena. Ea mi-a zambit. Culoarea aceea roscata avea ceva trufas, obraznic.
    — Scuzati-ma, am spus. Nu m-am putut abtine. A trebuit sa vin sa privesc si eu prin ferestruica dumneavoastra.
    — Aveti dreptate, tinere, a spus batranul intorcandu-se spre mine.
    Mi-a intins mana luminandu-se la fata, iar ridurile i-au disparut intr-un zambet, pentru a forma din nou chipul unui tanar cu trasaturi delicate, cu un nas elegant; cand zambea, nici nu-ti venea sa crezi ca are parul grizonat, puteai spune ca e blond. Ochii lui transparenti, albastrii, cu reflexe de bronz, te duceau cu gandul la niste lentile de sticla colorata.
    — Carlos Hannibal, a spus el.
    I-am strans palma uscata si noduroasa, care intr-adevar, prin fragilitatea ei, ii dezvaluia varsta. A aratat apoi inspre tanara.
    — Si ea e Fiona, fata mea.
    Fara sa-mi intinda mana, Fiona s-a multumit sa ma priveasca din cap pana-n picioare, de parca astepta ceva de la mine.
    — Numele meu e... Adam.
    A dat din cap. Parul ei ma fascina, era foarte puternic, liber, salbatic.
    — Pot sa... raman... putin... sa ma uit cum lucrati?
    — Oricat doriti, Adam, dar ne veti ingadui sa nu vorbim. Fiona, da-mi niste galben turnesol.
    Fiona a varsat putin ulei pe paleta, apoi, uitandu-se din nou la mine, mi-a aratat un obiect langa traistele lor din piele uzata.
    — E un scaun pliant. Luati-l.
    Voiam sa raspund politicos ca nu-l vreau, ca sa i-l cedez ei, dand curs astfel obisnuitelor galanterii care complica relatiile dintre barbati si femei; dar am inteles imediat ca n-avea rost sa fac nazuri. Fiona ma fixa cu privirea asteptand sa execut ordinul. Asa ca am desfacut scaunul, care, sub greutatea mea, s-a afundat in nisip.
    Degetele lui Carlos Hannibal pareau niste libelule care zburataceau pe panza; subtiri, deformate, umblau rapid de colo-colo intinzand, cu pernitele falangelor sau cu unghiile, pigmentul galben cu miscari care, desi pareau facute pur si simplu la intamplare, dupa ceva timp s-au dovedit atent calculate.”
Citeste mai mult

-5%

PRP: 26.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

24.70Lei

24.70Lei

26.00 Lei

Primesti 24 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

Cine n-a visat sa devina obiectul admiratiei tuturor? Iata promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu si demon in acelasi timp, unui tanar disperat, in pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic sa scandalizeze, ii propune celui de-al doilea, dornic de o noua existenta, mai putin anosta, sa-l transforme intr-o opera de arta. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, in afara de libertate.

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decat Gioconda. Dar, imediat ce incepe sa se simta privat de dreptul la constiinta, omul din el se razvrateste. Creatia incearca astfel sa fuga de creator si sa-si recastige libertatea pierduta. Prin dragoste. Va mai putea insa sa-si redobandeasca umanitatea si sa descopere fericirea intr-o lume stapanita de narcisism, de cultul simulacrelor si al aparentei si de puterea zdrobitoare a imaginii?

     Fragment din romanul "Pe cand eram o opera de arta" de Eric-Emmanuel Schmitt:

    “Inaintam incet, pe de o parte pentru ca ma afundam cu toata greutatea in nisipul adanc si alunecos, pe de alta parte pentru ca ma impleticeam de jena. Ea mi-a zambit. Culoarea aceea roscata avea ceva trufas, obraznic.
    — Scuzati-ma, am spus. Nu m-am putut abtine. A trebuit sa vin sa privesc si eu prin ferestruica dumneavoastra.
    — Aveti dreptate, tinere, a spus batranul intorcandu-se spre mine.
    Mi-a intins mana luminandu-se la fata, iar ridurile i-au disparut intr-un zambet, pentru a forma din nou chipul unui tanar cu trasaturi delicate, cu un nas elegant; cand zambea, nici nu-ti venea sa crezi ca are parul grizonat, puteai spune ca e blond. Ochii lui transparenti, albastrii, cu reflexe de bronz, te duceau cu gandul la niste lentile de sticla colorata.
    — Carlos Hannibal, a spus el.
    I-am strans palma uscata si noduroasa, care intr-adevar, prin fragilitatea ei, ii dezvaluia varsta. A aratat apoi inspre tanara.
    — Si ea e Fiona, fata mea.
    Fara sa-mi intinda mana, Fiona s-a multumit sa ma priveasca din cap pana-n picioare, de parca astepta ceva de la mine.
    — Numele meu e... Adam.
    A dat din cap. Parul ei ma fascina, era foarte puternic, liber, salbatic.
    — Pot sa... raman... putin... sa ma uit cum lucrati?
    — Oricat doriti, Adam, dar ne veti ingadui sa nu vorbim. Fiona, da-mi niste galben turnesol.
    Fiona a varsat putin ulei pe paleta, apoi, uitandu-se din nou la mine, mi-a aratat un obiect langa traistele lor din piele uzata.
    — E un scaun pliant. Luati-l.
    Voiam sa raspund politicos ca nu-l vreau, ca sa i-l cedez ei, dand curs astfel obisnuitelor galanterii care complica relatiile dintre barbati si femei; dar am inteles imediat ca n-avea rost sa fac nazuri. Fiona ma fixa cu privirea asteptand sa execut ordinul. Asa ca am desfacut scaunul, care, sub greutatea mea, s-a afundat in nisip.
    Degetele lui Carlos Hannibal pareau niste libelule care zburataceau pe panza; subtiri, deformate, umblau rapid de colo-colo intinzand, cu pernitele falangelor sau cu unghiile, pigmentul galben cu miscari care, desi pareau facute pur si simplu la intamplare, dupa ceva timp s-au dovedit atent calculate.”
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
4
4 stele
2
3 stele
1
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Cititorul A9888B 26/08/2023 12:52
green icon awesome check Achizitie verificata
O poveste interesantă despre un om care își găsește într-un final identitatea sa. O relatare cutremurătoare care reflecta realitatea din ziua de astăzi. Finalul este partea plină de încărcătura afectiva. O recomand bucuros.
Morala lecturii: Toți avem o identitate.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Cititorul fe34be 20/02/2023 11:42
A trebuit să o citesc pentru clubul de lectură al școlii. Nu credeam că e genul meu, dar chiar mi-a plăcut.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
ESA 08/11/2022 15:00
green icon awesome check Achizitie verificata
Un roman cu un mesaj interesant, un roman pe care l-am savurat pana la ultimul rand.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Jon 26/12/2021 18:00
O carte sensibilă, plină de emoție, dorința, perseverenta și dragoste.
O carte care ne deschide ochii și ne invata sa cugetam mai mult la deciziile pe care le luam, pentru s-ar putea sa regretam mai devreme sau mai târziu.
Cartea are un final fericit.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
iftode 23/02/2021 12:00
O carte deosebit de interesantă și sensibilă, de-a dreptul fascinantă. O lectură care invită la meditație asupra celor mai impotante aspecte și decizii din viață și a fragilității sufletului uman. Iubirea, creația și echilibrul sunt coordonatele cele mai importante și totodată cele mai dorite ale ființei umane pe care Eric Emmanuel Schmitt de pune în cuvinte, așa cum ne-a obișnuit până acum, cu multă măiestrie și delicatețe. Iar imaginea pictorului orb este de-a dreptul pătrunzătoare și seducătoare.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Maria Simona 03/07/2020 15:38
Scrierea este despre agonia prin care trece un bărbat atunci când face un fel de pact cu Diavolul. Aflat în pragul sinuciderii, având cele mai negre gânduri și cea mai proastă părere despre sine ,deci mie îmi place.!!
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Paduraru Constantina 15/05/2020 06:58
Ni se sau două persoane: un tânăr ce vrea să se arunce în mare, care are trei posibilități de a muri după gândurile lui, și un artist milionar care doar privește oamenii simpli ce se aruncă fără să-i oprească, până acum. Un prost, lipsit de frumusețe ori de noroc, după părerea sa, trăind în umbra altora și un geniu pictor și sculptor, după părerea publicului. Tânărul se prezintă drept Firelli, căci pentru acest personaj numele nu e important, ci doar cine va deveni cu ajutorul lui Zeus-Peter Lama.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

7 din 7 de rezultate

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one