Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
-
2+1 GRATIS
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Pe frontul de vest nimic nou - Erich Maria Remarque

4

18.95  Lei 19.95  Lei

sau 1895 de puncte. Detalii.

Indisponibil

Cod: POL978-973-46-7072-7

An aparitie: 2017

Autor: Erich Maria Remarque

Categoria: Literatura Universala

Categoria: Literatura germana

Colectie: Top 10

Editie: Necartonata

Editura: POLIROM

Format: 180 x 110 mm

Nr. pagini: 272

Traducator: Emanoil Cerbu

Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Cuprins de entuziasmul de a deveni soldat, Paul Baumer vrea sa lupte alaturi de prietenii sai pe frontul Primului Razboi Mondial. Pentru generatia lor, razboiul e glorie, e scoala vietii unde baietii devin barbati, e eroism. Odata cu inceputul infruntarii si cu intrarea in transeele mortii, iluziile tinerilor se destrama. Pe masura ce razboiul se prelungeste, vazindu-si apropiatii doboriti de gloante unul cite unul, Paul incearca sa supravietuiasca imboldit de un singur gind: trebuie sa lupte impotriva unui principiu distructiv, care conduce la moarte tineri de aceeasi virsta, imbracati in uniformele unor armate potrivnice. Publicata in Germania in anul 1929 (cu titlul Im Westen nichts Neues), Pe frontul de vest nimic nou va deveni „fara indoiala, cea mai buna poveste despre Primul Razboi Mondial”. In numai un an, romanul se vinde in peste un milion de exemplare, fiind tradus aproape imediat in douasprezece limbi si inspirind in 1930 un film de succes, cistigator a doua Premii Oscar. Dupa nici trei ani, cartea si filmul sint interzise de regimul nazist, sub pretextul ca ar aduce prejudicii natiunii germane.

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
4 (6 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Atâta de adesea ni se întâmplă, ne trăim viața în lanțuri și nu știm vreodată că aveam cheia de a ne elibera. The Eagles,Already Gone”
Binecuvântați sunt cei care nu se așteaptă la nimic, căci nu vor fi niciodată dezamămgiți.” – Jonathan Swift / Benjamin Franklin

ww xz 10/30/2020
Cartea este o fila de istorie, o poveste tragica. Dar foarte bine scrisa.

Simona66 08/29/2020
Pentru mine, Nimic nou pe frontul de vest este una dintre cele mai emotionante carti. Am vorbit despre ea aici.

Lau34 07/24/2020
Au trecut trei luni incheiate de cand notam ultima carte citita cu 10+.E mult (timp), iar exigenta mea a ramas aceeasi, respectiv ca beletristica sa te patrunda pana in maduva oaselor. Sa iti loveasca in plin ideologia sau sa-ti dea peste cap tot sistemul emotiv. "Si... cititul asta, la ce te ajuta?", ca tot am vazut niste secvente din Morometii II, care urmeaza sa apara. La asta... Restul, cu oratorie, retorica, gramatica si altele e o poveste faina de scris in eseul argumentativ la bac. Dar atat, deoarece orice carte o face, daca tehnoredactorii nu-s de-a dreptul boi, cum se intampla pe la case mari... Eu unul nu pot afirma cu tarie ca sunt un cunoscator modest al literaturii de razboi. In fapt, daca stau sa ma gandesc, toate cartile pe care le-am citit pe marginea subiectului pot fi numarate pe degete. A fost Gestapo, a lui Hassel; Unde se avanta vulturii, de MacLean; ceva pasaje din Ultima noapte, dar m-a interesat mai mult "psihologia dragostei" si, in fine, cateva romane de-astea de duzina de le gasesti prin gara cand pleci cu trenul si esti atat de iresponsabil incat nu ti-ai luat nimic de citit. Dar adevarata arta nu sta in asta... in Gestapo, Hassel e cinic, neavand spirit critic. La MacLean e o actiune demna de toata admiratia, cu spioni si baieti smecheri, dar atat. In ultima noapte, daca nu ar fi fost monologul lui Gheorghidiu din prima parte, nimeni nu ar fi stiut despre romanul ala. Exemplele pot continua la nesfarsit. La Remarque insa e totul diferit. E sublim. E idee. E simtamant. E metafora. Diametrul obuzelor si "superbitatea" mitralierelor despre care scriu unii vor deveni desuete, insa condamnarea tacita a razboiului niciodata. "Cartea aceasta nu vrea sa fie nici act de acuzare, nici profesiune de credinta (n.n. Nota bene!). Reprezinta doar incercarea de a relata despre o generatie care, chiar daca a scapat de obuzele razboiului, a fost distrusa de acesta". De altfel, nici nu cred ca sunt necesare cuvinte suplimentare. "Cu ochii nostri tineri, larg deschisi, vedeam ca notiunea clasica de patrie, inoculata de profesorii nostri, se manifesta aici, pentru moment, in renuntarea la personalitate, intr-o maniera pe care nu am fi impus-o niciodata nici slugilor cele mai umile. Salutul, pozitia de drepti, marsul de defilare (...). Concepusem cu totul altfel misiunea noastra si descopeream ca eram dresati pentru eroism ca niste cai de circ.""Kropp, in schimb, e un ganditor. Propune ca viitoarele declaratii de razboi sa fie un fel de serbari populare cu bilete de intrare si cu muzica, ca la luptele cu tauri. In arena s-ar intrece ministrii si generalii celor doua tari dusmane, imbracati in chilorti de baie si inarmati cu reteveie. Si invingatoare ar fi tara celor ramasi in viata. Asa ar fi mult mai simplu si mai eficace decat acum, cand nu lupta cine ar trebui de fapt.""Bombardamentele au incetat. Cimitirul e o ruina. Sicrie si cadavre zac imprastiate. Mortii au mai fost omorati odata.""Nu facem asta pentru ca avem umor, ci avem umor pentru ca altfel ne-am curata. Ne dam seama ca urciorul nu va mai merge mult la apa, si de aceea umorul e in fiecare luna mai muscator. Iar eu mai stiu ca, atata vreme cat ne vom afla in razboi, tot ce se duce la fund in noi, ca niste pietroaie, se va trezi dupa razboi, si abia atunci va incepe rafuiala pe viata si pe moarte. Zilele, saptamanile, anii de aici se vor intoarce candva, si camarazii nostri morti se vor scula atunci din morminte si vor marsalui alaturi de noi; capetele ne vor fi limpezi, vom avea o tinuta, si astfel vom pasi inainte, cu camarazii morti langa noi, cu anii de front indaratul nostru: impotriva cui, impotriva cui?"Ceva ce mi-a adus aminte de The deer hunter: "Altfel mi-am inchipuit concediul. Acum un an, a si fost altfel. Probabil ca eu m-am schimbat de atunci. Intre azi si anul trecut e o prapastie. Anul trecut nu cunoscusem inca razboiul, fusesem in sectoare mai linistite. Astazi bag de seama ca, fara sa stiu, mi s-a scalciat sufletul. Nu-mi mai gasesc loc aici; e o lume straina. Unii intreaba, altii nu intreaba, si acestora li se citeste pe fata ca sunt mandri de atitudinea lor; ba uneori spun chiar, cu aerul lor de oameni intelegatori, ca nu se poate vorbi despre asemenea lucruri. Si sunt foarte increzuti pe chestia asta." E de-a dreptul caraghios cand stai sa te gandesti, continua Kropp. Noi suntem aici ca sa ne aparam patria. Dar si frantujii sunt aici ca sa-si apere patria. Atunci cine are dreptate? Poate ca si unii si altii, raspund eu, fara insa sa cred ceea ce spun. O fi, graieste Albert si-i citesc pe fata ca vrea sa ma incolteasca dar profesorii si pastorii si ziarele noastre declara ca numai noi avem dreptate, si sper ca asa este; insa profesorii si pastorii si ziarele franceze sustin la fel ca numai ei au dreptate atunci cum devine cazul? Asta nu stiu, raspund. In tot cazul e razboi, si pe zi ce trece intra tot mai multe tari in el. Tjaden se intoarce. E tot agitat si se amesteca imediat in vorba, intreband cum se naste un razboi. De obicei riposteaza Albert cu oarecare superioritate atunci cand o tara aduce o ofensa altei tari. Dar Tjaden se preface tare de cap: O tara? Asta nu inteleg. Un munte din Germania nu poate supara un munte din Franta. Si nici un fluviu sau o padure sau un lan de grau. Esti nerod sau numai faci pe prostul? maraie Kropp. Nu asta am vrut sa spun. Un popor jigneste alt popor... Atunci eu n-am ce cauta aici, riposteaza Tjaden. Eu nu ma simt jignit. Mai sta omul sa-ti explice tie ceva! izbucneste Albert suparat. Nu parerea ta, taranoiule, are vreo importanta in chestia asta. Dar bine, omule, ceea ce intereseaza e poporul in totalitatea lui, adica statul! exclama Muller. Statul! Statul! face Tjaden, pocnind mucalit din degete. Jandarmi, politie, biruri asta e statul vostru. Daca despre el vrei sa vorbesti, foarte multumesc. Aici ai nimerit-o, incuviinteaza Kat. Pentru intaia oara ai spus si tu ceva adevarat, Tjaden. Intre stat si patrie este intr-adevar o deosebire. Dar patria si statul sunt unul si acelasi lucru, precizeaza Kat. Patrie fara stat nu exista. Exact, dar ia gandeste-te ca noi, aproape toti, suntem oameni simpli. Iar in Franta, asijderea, cei mai multi sunt tot muncitori, mestesugari sau mici slujbasi. Atunci de ce un lacatus sau un ciubotar francez sa vrea sa ne atace pe noi? Nu treaba asta o fac numai carmuitorii. Eu unul nu vazusem nici pui de frantuz pana n-am venit aici, si sunt sigur ca cei mai multi frantuji se gasesc in aceeasi situatie. Ba sunt tot atat de putin intrebati ca si noi. Atunci de ce naiba o fi razboi? se mira Tjaden. Kat da din umeri: Or fi existand si oameni carora razboiul le foloseste. Eu unul nu sunt dintre aceia, ranjeste Tjaden. Tu nu, bineinteles, si nici unul dintre noi cei de-aici. Atunci cine? insista Tjaden. Nici imparatului nu-i foloseste razboiul. Are doar tot ce-i trebuie. Nu spune asta, intampina Kat. Are ce-i trebuie, dar un razboi n-a avut pana acum. Si oricare imparat mai mare are nevoie de cel putin un razboi, caci altfel nu ajunge vestit. Rasfoieste cartile tale de scoala. Datorita razboaielor devin celebri si generalii, se amesteca Detering. Chiar mai celebri decat imparatii, intareste Kat. Cu siguranta ca indaratul lor sunt altii oameni care castiga de pe urma razboaielor, mormaie Detering. Eu cred ca-i mai degraba un fel de febra, zice Albert. Nimeni nu vrea razboi si totusi, deodata, izbucneste. Noi nu l-am vrut, ceilalti sustin acelasi lucru si cu toate astea o jumatate de omenire e inclestata in razboi. Dincolo se minte insa mai mult decat la noi, ripostez eu. Aduceti-va aminte de foile volante ale prizonierilor, in care se spunea despre noi ca mancam copii belgieni. Pe ai care scriu astfel de lucruri ar trebui sa-i spanzure. Ei sunt adevaratii vinovati. Muller se ridica: Oricum, mai bine ca razboiul e aici si nu in Germania. Uitati-va numai la campurile astea pline de palnii. Ce-i drept e drept, admite pana si Tjaden. Dar si mai bine ar fi sa nici nu existe razboi.Si privind resemnat tragedia tragediilor, cu milioanele sale de morti si raniti, cu schimbarea la fata a Europei, autorul conchide: NIMIC NOU PE FRONTUL DE VEST.

Zamfir 06/18/2020
Eroul romanului PE FRONTUL DE VEST, NIMIC NOU, Paul Braumer, tânăr absolvent de liceu, înșelat ca și ceilalți colegi ai lui de discursurile patriotarde ale profesorului Kantorek, se înrolează și este trimis pe linia frontului, în august 1914. El ține un jurnal personal, în care îi include și pe ceilalți camarazi, și care redă alienarea treptată de propriul lor eu, depersonalizarea, moartea, mizeria, provizoratul care subminează tot ceea ce este uman, redus în cele din urmă, la unul dintre instinctele primare: instinctul de conservare.
Prima lecție de viață primită de acești tineri se întâmplă să fie cea despre MOARTE. Revenind la instinctul de conservare, citez din romanul lui ERICH MARIA REMARQUE, momentul în care Paul Braumer, eroul nostru, se adresează unui soldat francez pe care l-a omorât pentru a supraviețui el însuși, moment de reflecție și de mare încărcătură psihologică: "Iartă-mă, camarade! Întotdeauna ne dăm seama prea târziu. De ce nu mi se repetă mereu că voi, cei de dincolo, sunteți niște biete ființe la fel ca noi, că mamele noastre tremură ca și ale voastre și că și vouă și nouă ne e la fel de frică de moarte, că ne așteaptă aceeași mizerie și suferință?".

sus
Feedback Wishlist
// // //