Lovitura din 6 septembrie a adus la conducere pe Generalul Antonescu.

 

Cea mai grea problema a fost aceea a regimului de guvernamant. Niciunul din vechile partide nu mai avea increderea natiei. Orice incercare de a strange in jurul sefului statului pe toti oamenii de bine, ramasi nepatati, nu rezolva decat partial si provizoriu problema. In cautarea unei echipe de lucru cu adanci radacini in masa poporului, se profila, plamadita din valtoarea atator ani de zbucium si de suferinta "miscarea legionara". 

Spre a rupe cu un trecut si cu un sistem perimat, Generalul - dupa incercari neizbutite de a asocia la guvernare oamenii competenti dar nepatati - cheama pe legionari la guvern, instaurand astfel "regimul national-legionar". Nu a trecut mult timp si atat Natia cat si Generalul au inceput sa constate, spre uimirea si disperarea lor, ca legionarii nu aveau conducatori si ca acei care se improvizau ca atare in ultimul moment erau sau nepriceputi, sau de totala rea credinta.

 

La adapostul personalitatii lui Antonescu si sub forma unei aparente de patriotism exaltat - cu toata apriga sa impotrivire - legionarii s-au dedat la abuzuri si ilegalitati din ce in ce mai mari, pana la rebeliunea fara precedent in istorie, din ianuarie 1941.

 

Ceea ce a urmat se cunoaste. Pentru a insela opinia publica si a atata spiritul de razbunare asupra "Conducerii Statului", fostii rebeli au lansat si intretinut zvonul ca Generalul Antonescu a fost ridicat si adus la putere de legionari, este mason si unealta a vechilor partide, si in consecinta "a tradat legiunea".

 

Cartea de fata va demonstra lipsa de simt national si de discernamant patriotic a conducatorilor miscarii legionare, atat in ceea ce priveste metodele cat si influentele din afara.