Troia. Orasul care a constituit teatrul razboiului dintre ahei si asiatici a constituit visul din copilarie al lui Schliemann, dar mai mult decat atat, a constituit intruchiparea completa a imaginii pe care acesta si-o facea despre civilizatia greaca. In ultima instanta, poemele homerice servisera drept model etic si literar intregii civilizatii grecesti din perioada arhaica si pana la sfarsitul ei si fusesera transmise ca atare Romei. Schliemann nu gresea cand vedea in ele chintesenta antichitatii clasice. Dar ceea ce, dincolo de cautare, a dat o deosebita valoare descoperirii lui Schliemann a fost faptul ca pentru prima data, fara niciun fel de indicatii topografice, fara documente scrise, un arheolog, bizuindu-se numai pe mijloacele acestui gen de cercetare - si trebuie spus in treacat, aceste mijloace Schliemann mai degraba le intuise decat le invatase - a izbutit sa localizeze si sa descopere una dintre acele statiuni enigmatice, careia numai o traditie literara adesea confuza, totdeauna insuficient de precisa, ii mai pastrase amintirea.

In decurs de sapte campanii, intinzandu-se intre anii 1870 si 1890, Schliemann a izbutit sa determine existenta succesiunii de orase preistorice de sub ruinele noului Ilion greco-roman. Aproape un mileniu avea sa mai treaca pana ce ruinele acoperite de praf si de iarba aveau sa revina la viata datorita aceluiasi incapatanat german care odinioara, in Mecklenburgul natal, visase sa descopere Troia lui Homer.

 

Sapaturile de la Micene au completat informatiile obtinute la Troia si pe baza lor s-a putut identifica acea civilizatie pre-elenica pe care, pe drept cuvant, Schliemann a atribuit-o aheilor: civilizatia miceniana.

 

Troia, asadar, cetatea descoperita de Schliemann, nu numai ca s-a dovedit a fi acel oras homeric pe care il visase in copilarie atunci cand deprindea civilizatia clasica din poemele cantaretului orb, ci totodata una dintre cele mai importante asezari preistorice din Asia Mica, adevarat reper cultural, istoric, cronologic pentru intreaga preistorie a Mediteranei orientale, cu reflexe pana pe meleagurile noastre, pana in Macedonia, si, prin intermediul acestor teritorii, pana departe, in Europa Centrala.