„Sus inima! Din Raiul limbii romane, Ion Creanga este cu noi” (Autorul)

    Fragment:

 

    “Sa le spunem ascultatorilor ca nu facem o exegeza biblica asupra textului, si daca zicem trasnai sa le bine-primeasca, pentru ca, daca nu asculti cu atentie taina aceasta legata de povestile lui Creanga, nu intelegi propriul tau suflet. In fond, noi propunem un examen de sufletologie. In modul in care il vedem pe Span de asta data, „impreuna cu mosu-sau si cu verele sale" - aviz marilor gramatici ai Academiei! - „si cu altii cati se intamplase, li s'au adus mai la urma in masa si niste salati foarte minunate". Totul aici pare ca este spus pentru copii. Toate exagerarile acestea.

    Noi radem acum de multi dintre politicienii nostri, care merita intr-adevar luati peste picior cand vorbesc prostii, dar limba romana nu este asa de intepenita cum pare. Creanga aici zice povestea pentru copilul din el si copilul din el totdeauna se revolta si razbate. E interesanta intrebarea pe care o pune imparatul, care se vede ca e frate cu tatal lui Harap-Alb, pentru ca nu-l provoaca pe Span. Doar atat il intreaba: „Nepoate, mai mancat-ai salati de aceste, de cand esti?" „Ba nu, mosule, zise spanul; tocmai eram sa va intreb de unde le aveti, ca tare-s bune!..." Deci lingaul tot lingau. Cred ca nici nu i-a trecut prin cap pana atunci sa se uite la salati! El se uita la verisoare, sunt convins! Dar e intreaga povestea in astfel de dialoguri. O sa vedem ca ele mai apar pe parcurs; o provocare mutuala, un fel de skandenberg pe sub masa. E o provocare pe care imparatul e vizibil ca o face ca sa-i incerce puterea spanului. Doar ca spanul nu e curajos. El deleaga cautarea si iese de la masa, zicand: „Pun ramasag ca o sa-mi aduca salati!" Deci el pune ramasag pe viata ucenicului sau, cum am spune noi; pe viata slugii sale.”