Nimic in lume nu este intr-o situatie mai grava de cum sunt copiii si tinerii astazi. Fara repere, fara viata reala, cu abilitati antrenate pre­ponderent in spatiul virtual, fara scoala, fara cultura, fara mecanisme de autoreglare, fara nimic…

Si, dupa cum par a se randui lucrurile, nu vor avea nici macar stabilitate materiala, cea mai la indemana dintre toate. Se urma­reste obsesiv sa fie doar niste piese de schimb ale unui sistem, conceptia de existenta obliga­torie a sclavului a revenit violent, iar omul pleaca din istorie.