Amuzanta si antrenanta, Batalia din Labirint va va tine cu sufletul la gura, urmarind confruntarile lui Percy, Annabeth si Grover cu empuse, telechini si tot soiul de creaturi aparute din bezna imparatiei lui Hades.
Fragment din cartea "Percy Jackson si Olimpienii Vol. 4: Batalia din labirint" de Rick Riordan:

"In vis, am auzit un ras. Un ras rece, aspru, ca niste cutite ascutite.
Stateam la marginea unei gropi in adancurile Tartarului. Dedesubt, intunericul clocotea ca o supa de cerneala.
- Atat de aproape de moarte, micule erou, m-a mustrat vocea lui Cronos. Si inca esti orb.
Avea o voce diferita fata de data trecuta, aproape fizica, de parca ar fi venit dintr-un corp real, nu de la... ce-o fi fost el in starea lui ciopartita.
- Iti sunt recunoscator pentru multe, a spus Cronos. M-ai ajutat sa ma ridic.
Umbrele din pestera au devenit mai intunecate si mai grele. Am incercat sa ma indepartez de marginea gropii, dar era ca si cum as fi inotat in ulei. Timpul a incetinit. Respiratia aproape ca mi s-a oprit.
- O favoare, a spus Cronos. Stapanul titan isi plateste intotdeauna datoriile. Poate ca vrei sa-ti vezi prietenii pe care i-ai abandonat...
Intunericul a frematat in jurul meu si m-am trezit intr-o alta pestera.
- Grabeste-te! a spus Tyson.
A intrat in goana in incapere. Grover se poticnea in spatele lui. Se auzea un huruit pe coridorul pe care venisera, si capul unei sarpe enorm a patruns in pestera. Vreau sa spun ca era atat de mare, incat corpul lui de-abia incapea prin tunel. Avea solzi aramii. Capul avea forma unui diamant, ca un sarpe cu clopotei, iar ochii galbeni straluceau de ura. Cand a deschis gura, am vazut ca avea niste colti cat Tyson de mari.
S-a napustit spre Grover, dar Grover a apucat sa se dea la o parte. Sarpele a muscat din pamant. Tyson a luat un bolovan si l-a aruncat spre monstru, nimerindu-l intre ochi, dar sarpele s-a multumit sa se retraga si sa sasaie.
- O sa te manance! i-a tipat Grover lui Tyson.
- De unde stii?
- Tocmai mi-a spus! Fugi!
Tyson s-a repezit intr-o parte, dar sarpele si-a folosit capul ca pe-o bata si l-a doborat la pamant.
- Nu! a strigat Grover.
Dar inainte ca Tyson sa-si recapete echilibrul, sarpele s-a infasurat in jurul lui si a inceput sa-l stranga.
Tyson s-a incordat, impingand din toata puterea, dar sarpele l-a strans si mai tare. Grover a inceput sa-l loveasca disperat pe sarpe cu naiul, dar era ca si cum ar fi dat intr-un zid de piatra.
Intreaga incapere s-a cutremurat cand sarpele si-a incordat muschii, straduindu-se sa biruiasca puterea lui Tyson. Grover a inceput sa cante la nai, iar din tavan au inceput sa cada stalactite. Intreaga pestera parea gata sa se prabuseasca...