Carte distinsa cu Premiul Criticii (1982) si Premiul Schiller (1983)

Scriind pe indelete, nepasandu-i de actualitate si cu atat mai putin de rentabilitate, Nicolas Bouvier a faurit cu rabdare o opera atemporala, care frapeaza prin rigoare. Amatorii de proza fin cizelata il descopera treptat, de fiecare data cu incantare, de parca si-ar trece unul altuia in secret pietre pretioase. […] Printre prea rarele piese de orfevrerie lasate in urma de Bouvier, "Pestele-scorpion" are stralucirea intunecata a sticlei vulcanice. Povestea unui sejur de noua luni in Ceylon, in 1955: doua decenii i-au trebuit lui Bouvier ca, in sfarsit, s-o spuna. Intre timp, a publicat "Rostul lumii" (1963) si "Cronica japoneza" (1967). Cronologic, "Pestele-scorpion" trebuia sa fie urmarea "Rostului lumii", care se incheie […] la portile continentului indian. Si totusi, e cu totul altceva.[…] Hotarandu-se sa retraiasca [acest sejur ceylonez], episodul cel mai dureros al existentei sale, Bouvier a trecut de la "rostul lumii" la "rostul cuvintelor". Scrierea l-a eliberat, restituind amintirile in chipul cel mai fidel posibil .[…] Carte culta, "Rostul lumii" l-a dezvaluit pe Bouvier ca scriitor-calator. Dar pesemne ca "Pestele-scorpion", specie letala din marile calde, de fascinanta frumusete, l-a transformat pur si simplu intr-un scriitor. (Tristan Savin, "Lire", noiembrie 2005)

"Rostul lumii", "Cronica japoneza" si "Pestele-scorpion" sunt capodoperele scriitorului elvetian Nicolas Bouvier (1929–1998). Ca si primele doua, publicate la Humanitas in 2007, respectiv 1995/2006, "Pestele-scorpion" apare intr-o traducere exceptionala, semnata de Emanoil Marcu.