Fara iubire? E posibil ca o femeie sa nu iubeasca? O femeie tanara si draguta, care traieste la Paris, citeste romane si aplauda actritele care mor din pasiune pe scena, poate sa treaca prin viata, de la adolescenta pana la batranete fara ca inima sa nu-i fie atinsa nici macar o data de dragoste? Daca ar fi vorba de alta, nu si-ar inchipui asa ceva; si-atunci, de ce ar crede-o despre mama lui? Sigur ca ar fi putut sa iubeasca si ea; ce, daca e mama lui trebuie sa fie altfel decat toate celelalte femei? A fost tanara, a avut sufletul tulburat de slabiciunile poetice ale varstei. Inchisa, intemnitata in pravalie langa un barbat grosolan, care nu vorbea decat despre negotul lui, a visat calatorii, nopti cu luna, sarutari date pe inserat. Si iata ca intr-o zi intrase un barbat, asa cum intra in carti indragostitii, si-i vorbise la fel ca ei. Si ea il iubise. De ce nu? Era mama lui! Ei si?