„19 Lui Pinocchio i se fura galbenii de aur si drept pedeapsa primeste patru luni de inchisoare 

 

    Pinocchio se intoarse si el in oras, numarand secundele una cate una, caci era foarte nerabdator sa-si vada in mana banetul mult visat; si cand i se paru c-a sosit ceasul, porni pe drumul care ducea in Campia Minunilor. Pe cand mergea cu pas grabit, inima ii batea cu putere si facea tic-tac-tic-tac, ca un ceasornic de perete, iar el isi zicea in gand: „Cum ar fi sa gasesc in copac in loc de o mie, doua mii de galbeni? Ori in loc de doua mii, cinci mii? Sau in loc de cinci mii, zece mii? Dar in loc de zece mii, o suta de mii? Oh! Ce mare boier m-as mai face eu atunci! As vrea tare mult sa am un palat maret cum nu s-a mai vazut, o mie de cai de lemn sa am si o mie de grajduri, o pivnita imensa cu limonada si cu ciocolata calda, o cofetarie plina pana in tavan cu prajituri delicioase, cu bomboane de ciocolata si cu tot felul de bunatati facute din fructe".

    Si tot aiurind asa, ajunse aproape de campie si se opri in loc ca sa se uite daca nu cumva se zareste vreun pom cu crengile incarcate de bani, dar nu vazu nimic. Mai merse cativa pasi, tot nimic; intra in campie... ajunse chiar langa groapa unde-si semanase banii, si tot nimic! Atunci cazu pe ganduri si, uitand regulile bunei-cuviinte, scoase o mana din buzunar si se scarpina nedumerit in cap. Dar nu apuca sa se gandeasca prea mult la ce i se intamplase, ca auzi cum ii rade cineva in ureche; se intoarse si vazu pe craca unui copac un papagal mare, care-si curata cele cateva pene ce-i mai ramasesera!”