Zici Leningrad, zici al Doilea Război Mondial și desigur, greu să îți vină în minte altceva decât tragedia uneia dintre cele mai lungi blocade ale secolului XX: subiect sumbru, subiect sensibil, subiect de dramă cu adâncimi și suferințe… sau nu? Drept să spun, mi-era greu să îmi imaginez fundalul leningrădean pentru o poveste plină de ironie și umor, semnată de un scriitor necunoscut publicului român (cel puțin deocamdată) a cărui tălmăcire în limba română n-a fost deloc ușoară, după cum mi-a mărturisit chiar traducătorul, Mihail Vakulovski.

PIONIERA GOALĂ spune o altfel de poveste din Rusia celui de-Al Doilea Război Mondial, povestea rezistenței optimiste în Armata Roșie, povestea micilor nevoi (devenite totuși… atât de mari, la ceas de criză), ale luptătorilor ruși, slujind, spre apărarea Patriei, sub ordinele atotputernicului tovarăș Stalin. De reținut este faptul că toată tărășenia este relatată din perspectiva unei adolescente de 14 ani. Desigur, Kononin își alege un personaj cât se poate de vulnerabil, de maleabil și de inocent, pentru a îndulci, prin absurd și naivitate, aerul tragic care poate fi decelat în spatele întâmplărilor. Protagonista romanului este așadar Muha, o pionieră exemplară care nu înjură, nu se teme de rafale de mitralieră, bea și votcă din când în când și dictează scrisori fără greșeli pentru soldații plecați pe front. Educată în spiritul marxism-leninismului, Muha este convinsă că trebuie să pună colectivul întotdeauna mai presus de preferințele și opțiunile proprii. Cu o asemenea perspectivă model, viața în armată pentru Muha nu este atât de grea: e îmbrăcată, e încălțată, haleală primește cât încape și trăiește printre băieții de aur, mândria Armatei Roșii.

Motivul pentru care Muha este însă atât de respectată, printre ofițeri sau printre soldați e legat însă de lejeritatea cu care Muha își asumă menirea biologica de… iapă comunală. Sexul patriotic, sexul din datorie, iată principala îndeletnicire a protagonistei lui Kononov. Nu e vorba de prostituție și nici de plăcere personală, ci de asumarea, cât se poate de lucidă a unei contribuții aduse pentru succesul armatei. Căci fără de atingeri feminine, în grelele nopți (și zile…) leningrădene, bravii ofițeri și-ar ieși din minți și și-ar uita pregătirea militară, distrași de cu totul alte nevoi. Tocmai de aceea, Muha, chiar dacă nu își pune trupul în fața gloanțelor inamice, și-l pune în bătaia privirilor și mâinilor pofticioase ale gradaților de tot felul, fie că îi face plăcere fie că nu. Ofițerii ajung atât de îndrăzneți încât unii se bagă în chiloțeii ei fără să o trezească (conform cărui regulament, se întreabă nedumerită Muha, obișnuită să facă mereu lucrurile… ca la carte), încâlcând manierele tovărășești. Bieloruși, moscoviți, chinezi, unii cu alură de armăsar, de berbec sau de bou se înfrățesc, într-o altă formă decât dezideratul Internaționalei, între fustele protagonistei. De la Bikovski, sergentul care a violat-o prima oaraă, la Rotislav cel care o iubește, la Borancikov, cel care o compătimește (pentru că pare a fi doar o păpușă gonflabilă, o jucărie) și până la comisarul Ciaban care îi amintește că e norocoasă pentru ocazia de a oferi mângăiere soldaților, Muha se lasă suptă, linsă, frământată, aspirată, antrenată în toate perversiunile pe alocuri ilare ale ofițerilor plini de imaginație.

Aparenta tragedie a exploatarii pionierei goale este dizolvată de inocența și dedicarea sinceră cu care Muha își asumă rolul. Ea este în fond produsul educației sovietice, un om nou care caută să devină parte din colectiv venă cu venă, un om care știe că pasul de la inconștiența individualistă la trădare este foarte mic, chiar și atunci când singura nemulțumire pe care o ai e lipsa elasticului de chiloți. Cumva, în ciuda faptului că are o aparență perversă de “curvă a regimentului”, Muha dovedește o superioritate morală autentică față de toți bravii decorați. În vreme ce ofițerii preferă să evadeze in vreme de razboi, în mici, trecătoare escapade sexuale (atat de individualiste in fond…), Muha evadează în propria ei lume imaginară unde continua misiunea de salvare a tarii - chiar și noaptea, în somnul adânc, Muha preferă să se dedice apărării patriei, executând ordinele generalului Zukov, întrupând-o pe Ceaika, prezența invizibilă și imponderabilă, capabilă să facă slalom printre avioane și obuze și să ducă la bun sfârșit orice misiune.

În lumea pionierei goale, calculul sensurilor nu dă niciodată cu rest. Nici chiar tragedia blocadei leningrădene nu pare absurdă, mai ales când te gândești că ea ține legată armatele lui Hitler, pentru ca Moscova să rămână liberă (un fapt care, nu-i așa, nu este nicidecum întâmplător, ci este rezultatul unei planificări inteligente din partea tovarășului Stalin, cel care își degustă supa fierbinte adusă cu liftul automat, în turnul din Kremlin). Din când în când, acest festin erotico-eroic-militar bine semnificat este traversat de câteva scene de o cruzime cutremurătoare (scena cu bunica și nepoata sau scenele cu Zukov sunt niște dușuri reci în economia romanului) – ele ridică niște semne de întrebare protagonistei vis-a-vis de armonia aparentă în care plutește. Prea puține însă pentru a deschide un conflict interior – in fond această comedie neagră, cât se poate de originală și incisivă este populată de personaje asurzite sistematic de cuvântul care a salvat frontul rusesc dar care a cufundat mai apoi Europa de Est în cel mai roșu coșmar: e vorba, evident, de povara lui „trebuie”.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro