Singuratica Lady Elizabeth Harcourt tanjeste cu disperare sa aiba si ea parte de o viata ceva mai plina de aventuri. Norocul ii surade in clipa in care, dupa o intalnire intamplatoare, ea ajunge in atelierul talentatului artist Gabriel Cristofore. Acesta insista faca portretul lui Elizabeth. Elizabeth nu are insa nevoie de prea mult timp pentru a-si da seama ca planurile lui Gabriel in privinta ei au prea putin de-a face cu pictura, caci adevarata pasiune a artistului pare sa fie arta seductiei...
Inca din prima clipa in care da cu ochii de Lady Elizabeth, Gabriel intelege ca ea nu este ca restul femeilor care i-au trecut pragul atelierului. Buclele ei bogate si stralucitoare, pielea impecabila si buzele trandafirii promit placeri nebanuite. In ciuda dorintei puternice pe care tanara o stameste in el, Gabriel se simte sfiisiat intre nevoia de a o seduce imediat si dorinta de-a lasa lucrurile sa evolueze incet, astfel incat sa se poata bucura pe indelete de orice are legatura cu ea. insa Gabriel este pe cale sa afle ca unele flirturi nu pot fi asa usor lasate in urma - cu arat mai putin cand inima lui de crai a cazut sub vraja iubirii...
Fragment:
„Capitolul 9
Trasura se opri, si Elizabeth se uita pe fereastra, bucuroasa sa descopere ca ajunsesera foarte repede la casa lui Gabriel. Era po-sibil sa nu fi supravietuit calatoriei daca ar fi intampinat chiar si cea mai mica intarziere pe drum.
Tinea ascuns in corsajul rochiei biletelul ingrozitor pe care il primise mai devreme. Acesta se mototolea si mai tare cu fiecare miscare pe care o facea si ii amintea de insensibilitatea lui nemiloasa. Nici macar nu fusese semnat de Gabriel! Aparent, el nu putea fi deranjat cu detalii atat de meschine cum ar fi sa-i franga ei inima. Ii scrisese tatal lui in locul sau.
Cuvintele acelea crude si impersonale de regret ii rasunau in minte. „Imi pare rau sa va informez... nu se mai poate sa..."
In mod surprinzator, le retinuse pe de rost, in ciuda faptului ca nu faceau altceva decat s-o arunce intr-o spirala descendenta de disperare. Sau poate era din cauza ca citise biletul de peste o suta de ori. Fusese atat de socata de decizia lui Gabriel, incat avusese nevoie sa revizuiasca de multe ori continutul misivei ca sa se asigure ca avea sens.
Cum putea faca una ca asta? Chiar nu intelegea cu cata nerabdare astepta ea intalnirile lor? Nu se mai simtise niciodata atat de bucuroasa si de entuziasmata cu privire la viitor. Simplul fapt de a se afla in prezenta lui ii dadea incredere in ea, datorita lui se maturiza, se schimba... Si nu voia sa redevina persoana care fusese inainte de a-l cunoaste.
Transformarile avusesera loc repede. Cine putea sti cat de mult s-ar fi schimbat intr-o luna daca acele intalniri continuau? Dar in sase? Iar peste un an ar fi fost de nerecunoscut!
Perspectivele i se pareau infricosatoare si tentante.”