Mintea curatita este cea eliberata de diverse patimi care pentru minte sunt ca o tina, sunt noroi. Ea poate fi intinata prin imagini, inchipuiri, reprezentari, cugetari ori ganduri. Acestea din urma o fac sa fie concentrata spre cele pamantesti si stricacioase, ele devenind singurul continut al ei, de care se alipeste in final ca si cum ar constitui unica realitate. La astfel de patimi care vin sa intineze mintea face referire Ioan Damaschin: „necinstirea , reaua credinta - erezia sau oricare alta credinta, blasfemia , osandirea/critica aspra , clevetirea , intristarea irationala , frica , lasitatea , slava desarta , mandria , ipocrizia , minciuna , necredinta, nemultumirea/nerecunostinta , cartirea , parerea de sine , aroganta/seriozitatea plina de importanta/impaunarea , iubirea de stapanire , nerusinarea , nesimtirea , lingusirea , prefacatoria , ironia , dedublarea , iubirea de sine , reaua obisnuinta si viclenia ”.
Izvorul principal al tuturor acestor patimi sunt alte trei patimi mari: „nestiinta , uitarea si trandavia . Radacina acestor trei patimi din urma este placerea sub intreitul sau chip: iubirea de placere , iubirea de slava si iubirea de arginti ”.