La patruzeci si cinci de ani, Vili Barna isi contempla viata cu un calm netulburat. Glisind printre planurile temporale, el isi traieste simultan prezentul si trecutul – nu doar ale sale, ci si ale tatalui pierdut in copilarie, pe care il regaseste acum cu ajutorul unui cutremurator jurnal de prizonier in URSS. Vili a trecut, inainte si dupa 1989, prin toate framintarile intelectualului onest care a visat ca va iesi, ca vom iesi cu totii la liman. Dupa toate adversitatile politice si sociale ale anilor ‘90, dupa tradarile si dezertarile din jur, se va concentra asupra familiei sale si a viitorului imediat. Planurile sale tintesc spre o viata dincolo de granite, unde bunavointa strainilor ii poate asigura din cind in cind macar o farima de normalitate.