Poetica lui Artiom Oleacu din volumul acesta se coaguleaza in jurul ideii de friabilitate. Nesiguranta care ne face sa ezitam si sa gresim, terenul sfaramicios pe care calcam si care ne obliga sa ne uitam cu atentie la propriii pasi, uitand sa ne mai uitam in jur, frumusetea care ne scapa, fiind chiar langa noi, deoarece suntem prea preocupati sa ne contemplam inutilitatea si finitudinea. Imagine cu imagine, cu precizie de poet pur sange, Oleacu strange ca intr-un album tematic fotografii ale dezontegrarii, dar exista speranta in toate acestea; pe langa durere exista dragoste si caldura. O caldura ce impresoara tot cerul deasupra. - Cosmin Perta