In raport cu modul in care se infatiseaza pluralitatea aparenta, autorul concepe posibilitatea unei pluralitati aparente propriu-zise in continutul careia trateaza concursul de norme penale, concursul ideal (formal) de infractiuni, infractiunea continuata si infractiunea complexa, dar si a unei pluralitati aparente improprii in cadrul careia plaseaza unitatea naturala simpla de infractiune cu pluralitate de acte contextuale, infractiunea continua succesiva, infractiunea deviata, complexitatea naturala, infractiunea progresiva.