“Poezia lui Radu Florescu din ultima sa carte, Poeme oculte, se scrie intre „vi­sul enorm” al tacerii si mortii, al risipirii si rupturii si „hatisuri­le carnii”, cautate in voluptatea trairii erotice, aproape de trupul cald al pamintului, in alergarea gindurilor, intre paduri sau in plinsul unor fiinte care nu se mai regasesc, incalzind speranta unor vieti paralele, a reluarii vietii, din tintirim, cu suma intacta a virtualitatilor sale: „uneori sint legat de tot felul de vieti paralele/ care aduna in magazia din spatele casei/ o intreaga corabie cu vechituri./ sint bune si astea iti spui/ urcind pe catargul inalt cu mina la ochi/ vezi cite teritorii mai apuca sa vada/ zilele tale ramase aici/ citi mateloti in haine de singe/ pindesc orizontul rostind cuvint dupa cuvint/ pamint dulce casa noi venim./ te intorci abatut pe singurul drum/ ramas liber fara sa numeri mortii familiei/ care de citeva zile bune traiesc si ei/ vieti paralele./ unii sint atit de singuri incit/ simt nevoia sa fuga de acasa/ in tintirimul vecin/ ca s-o poata lua de la capat” (Pamint dulce casa).”  – Ioan Holban