Poezia lirică este genul poate cel mai vechi al literaturii, de la doina populară la elegia cultă. Conform dicționarelor, liricul este determinativul (folosit mai ales pentru poezie) care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. Cuvântul „liric” va defini o expresie subiectivă ce ține de sentimentele individuale, făcând opoziția cu poezia epică și cea dramatică. Pentru critici și poeticieni, poezia a însemnat, mult timp, lirică, în primul rând.

 

Antologia, care face parte din colecția Câmpul de lectură a Editurii Știința, va putea fi utilizată atât în scopuri didactice, cât și în perspectiva unei lecturi de plăcere, oferindu-i cititorului o panoramă a poeziei lirice românești. Prefața, semnată de antologatorul cărții Lucia Țurcanu, unul dintre criticii literari cei mai docți de la noi, include definiții ale liricului și poeziei lirice, pornind de la Platon, Aristotel, Horațiu și până la Wellek și Warren, Hugo Friedrich, Adrian Marino sau Matei Călinescu și alții, pentru a defini clar sensul cu care este utilizată noțiunea în antologia respectivă; este urmărită evoluția poeziei lirice în literatura română, subliniindu-se specificul epocilor, curentelor literare, școlilor, al unor autori singulari. Textele selectate, organizate cronologic, cuprind mai bine de două secole de literatură, într-o clasificare convențională: Emoția ca semnificat; Lirica reflexivă; Lirica vizionară; Lirica ritualurilor ludice; Contaminarea epică; Lirica antiliricului.

 

Volumul este destinat tineretului studios și tuturor iubitorilor de poezie.