„Nu am crezut niciodata in separatie intre «eul biografic» si «eul artistic»; cea dintai infirmare empirica a ei sta in evidenta ca Proust insusi o deside atat de stralucitor, fiind fara sa vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale prorpeiei teorii din Conte Sainte-Beuve: proza lui Prous si viata de salonar a lui Marcel sunt o concrescenta hipnotica si seducatoare, a carei existenta contrazice fara drept de apel faimoasa propozitie a francezului dupa care omul care sscrie si cel care vorveste in salon nu sunt niciodata unul si acelasi.