Iuliu Cezar Savescu se afla in inima Anului Zero, care tine din 1869 pana in 1914, pana la "apocalipsa" primului razboi mondial, reverberand, in opinia lui Eugen Ionescu, pana in anii 1930-40, pentru ca nihilismul politic ar fi o concretizare (si o vulgarizare) a nihilismului poetico-filosofic din anii 1880. Poetul roman decedat in 1903 la Bucuresti intr-o crunta mizerie se afla la intersectia dintre o lume muribunda si alta in statu nascendi. Nihilismul apare tocmai in asemenea momente de cotitura, cand umbra numinosului este la apogeu, criza culturii si a civilizatiei intalnindu-se cu criza personala a poetului-seismograf. Savescu este un "enfant de la fin du siecle", pentru a modifica expresia lui Musset. Moartea sa, la fel ca trecerile in nefiinta ale lui Nietzsche sau Wilde (ambele in 1900) simbolizeaza "the rise and fall of Year Zero", decesul unei forme de expresie, care in deriva sa a creat modernitatea, producand in asa-zisa ei decandenta o alta Renastere.