“Exista o conditie exceptionala care ridica pe Eminescu deasupra poetilor de circulatie marginita. A cunoscut poporul si provinciile romanesti, a devenit familiar cu speculatiile filosofice cele mai inalte, a iubit fara a fi fericit, a dus o existenta nesigura si trudnica, a trait intr-un veac ingrat, ce nu raspundea idealului sau, a plans si a blestemat, apoi s-a imbolnavit si a murit foarte tanar. Tot ce a avut de spus, a spus pana la 33 de ani. Viata lui se confunda cu opera. Eminescu n-are alta biografie. Un Eminescu depasind varsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix. Insasi nebunia pare o opera de protest. Si de aceea oricine il va citi, pe orice punct al globului, va intelege ca Eminescu a exemplificat o drama a omului, ca el a scris in versuri o zguduitoare biografie. Altii au o opera eminenta si o biografie monotona si fara semnificatie. Rar se intampla ca un poet sa fie sigilat de destin, sa ilustreze prin el insusi bucuriile si durerile existentei, si de aceea multa vreme M. Eminescu va ramane in poezia noastra nepereche.” (G. Calinescu)      Fragment din poezia “MEMENTO MORI (Panorama desertaciunilor)”: