Poezii de George Cosbuc reprezinta o colectie rafinata in care lirica devine muzica pura. Cuvintele poetului vibreaza ca note, de la melodia suava si jucausa la intensitatea dramatica, oferind o experienta literara completa. Cosbuc nu doar ca isi compune versurile; le face sa cante, transpunandu-le intr-o simfonie ideatica complexa si emotionala. Ritmul poeziei se articuleaza prin contraste subtile si tematici variate, alternand contemplativul cu dramatismul si umorul cu gravitatea. Fiecare poem pare un pasaj muzical in care Cosbuc este dirijor si interpret in acelasi timp. Aceasta colectie se adreseaza cititorului care cauta echilibrul intre armonie formala si profunzime poetica.

 

Recomandata pasionatilor de literatura clasica romaneasca si celor care apreciaza poezia cu muzicalitate interioara.  

 

Valorile cantecului lui Cosbuc sunt variate, de la cele ale cantecului in sine, pana la cele conventionale, formale. Cert e ca poetul, dupa ce si-a cantat poeziile, le-a pus sa cante la randu-le. O armonie continua duce poezia lui Cosbuc catre toate nuantele ei ideatice, de la cele pur contemplative sau sagalnice, pana la cele dramatice si funebre. Este o simfonie neintrerupta aceasta opera, cu parti de contrast, cu pauze, cu teme si cu interpretari de virtuozitate. La cantec se poate reduce sensul prim si ultim al creatiei. De altfel, in rarele poeme care ar putea fi considerate arte poetice, Cosbuc nu aminteste decat acest ideal. - Valentin Tascu