Corpus-ul textelor aristotelice da seama, pentru orice cultura moderna, de istoria mobila a traditiei peripatetice: lucrarilor strict autentice ale lui Aristotel li se adauga altele din peripatetismul grec, arab si latin. Astfel, Aristotel este o sursa greaca a filosofiei, dar si un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei. De aceea, traducerea si comentarea lui au reusit, de mai multe ori in ultimele doua, milenii, sa determine nasterea unor mari culturi filosofice. A-l traduce unitar si complet este o sansa a limbii romane de a deveni o limba a filosofiei.
Politica lui Aristotel poate fi inteleasa din perspecava unui concept ordonator: ragazul (schole). El arata cum omul este o fiinta intermediara intre fiare si zei, cum judecatile lui despre lucruri si dreptate sunt intermediare intre intelectul pur si iumea senzatidor, cum prieteniile dintre oameni depasesc haita si glasul sangelui, dar raman mereu mai prejos de singuratatea zeilor. Ragazul arata cum timpul oarnenilor duce spre fericire cand actiunile isi contin scopurile si, mai ales, arata de ce omul este un vietuitor politic.