Un alt set de documente, incluse in culegerea de fata, mai putin cunoscute sau chiar necunoscute, se refera la soarta polonezilor, capturati de sovietici in campania impotriva Poloniei. Ofiterii polonezi au fost triati si concentrati in trei lagare ale N.K.V.D.-ului: Koziolsk, Ostaskov si Starobelsk. Documentele demonstreaza ca Stalin s-a implicat personal in deciziile care vizau soarta polonezilor, ca sovieticii au masacrat mii de persoane care aveau o atingere cat de mica cu statul polonez (ofiteri de cariera, politisti, gardieni, functionari etc.;), ca au colaborat cu autoritatile naziste in privinta cedarii acelor polonezi, inclusiv evrei, care erau originari din regiunile poloneze trecute sub control german.

 

Mai multe documente prezinta date statistice referitoare la numarul prizonierilor de razboi polonezi inchisi in lagarele N.K.V.D-ului. Semnificativ este documentul 69 - actul de condamnare a prizonierului S. S. Oleinik - singurul de acest fel. Stepan Oleinik a fost invinuit de comiterea crimei prevazute de art. 58, p.13 al Codului penal al Federatiei Ruse: in calitate de politist, S. Oleinik "a luptat activ impotriva miscarii revolutionare". Conform legislatiei sovietice, aceste activitati erau calificate drept crime deosebit de grave, pasibile de pedeapsa capitala. Ceilalti ofiteri polonezi nu s-au invrednicit nici macar de astfel de condamnari sumare - pur si simplu, au fost impuscati.

 

In culegere au fost incluse documente ce demonstreaza realizarea, in perioada septembrie 1939 - iunie 1941, a trei "valuri" de deportari, la care au fost supusi polonezii din regiunile de est ale Poloniei, trecute sub control sovietic, numite Bielorusia de Vest si Ucraina de Vest.