In ultimele decenii se vorbeste mult despre importanta pregatirii si a dezvoltarii profesionale a profesorilor universitari si despre cum anume aceasta trebuie sa depaseasca aspectele de actualizare in domeniile de specialitate pentru a putea aborda astfel si tema pregatirii sale pedagogice. Nu este suficient a avea doar o pregatire stiintifica, de specialitate si a domina cunostintele proprii unui domeniu curricular ci, pentru a putea exercita rolul de profesor conform cu noile viziuni in care se incadreaza procesele actuale de predare-invatare, se solicita un nou tip de specialist cu o solida pregatire psihopedagogica. Noua viziune asupra modelului actual de profesor ne demonstreaza un tip de profesionist practic si reflexiv, ce poseda cunostinte pe care le aplica in practica, care reflexioneaza asupra rezultatelor activitatii sale si care, in definitiv, cerceteaza asupra propriei practici didactice. Pentru a se obtine acest lucru si a ne apropia de acest nou model, consideram ca portofoliul didactic, definit ca o colectie de materiale selectionate in intentia de a explica randamentul sau invatarea produsa de-a lungul unui proces formativ, de a reflexiona asupra lui si de a-l evalua, poate fi un instrument foarte adecvat in acest sens.