Dintre toate personajele romanului, Stephen Dedalus este singurul al carui portret este complet realizat. Cele mai intime ganduri, amintiri si senzatii ale sale ne sunt revelate; toate celelalte personaje exista pentru cititor doar atat cat conteaza pentru Stephen. Autoportretul lui Joyce este unul complex, invitandu-ne sa il simpatizam pe Stephen si in acelasi timp facandu-ne sa il privim mai critic si chiar sa radem de el. Baietelul pedepsit pe nedrept de catre Dolan pentru ca nu si-a copiat temele la latina are parte de simpatia noastra. Mai putin demn de simpatie este tanarul ale carui devotari absurde tradeaza un inalt grad de egoism si ale carui meditatii abstracte despre natura iubirii nu au niciun efect pozitiv asupra relatiei cu ceilalti; sau studentul pretentios de la Universitate care isi expune propriile teorii estetice bietului Lynch, un ascultator indiferent, care face glume tot timpul si pe care pedantul si lipsitul de umor  Stephen il ignora.

Stephen tinde sa isi vada viata ca pe o lupta eroica de eliberare din numeroasele chingi pe care simte ca orasul sau natal le impune: “plasele” pliticii, religiei si familiei. Pe parcursul romanului, totusi, perceptia de sine a lui Stephen este subtil intrerupta de Joyce, care aduce numeroase remarci la adresa defectelor si inadecvarilor lui Stephen, pe care el nu le sesizeaza. Stephen se identifica cu eroul clasic al carui nume il poarta, insa este mai degraba ca Icar, care a zburat prea aproape de soare si a cazut in mare, nu ca Dedalus, a carui viclenie l-a facut capabil sa mestereasca aripile care i-au permis sa evadeze din inchisoarea lui Minos.

Acest roman exemplar pentru modernismul european ilumineaza momente semnificative din copilaria si tineretea lui Stephen Dedalus – un alter ego al scriitorului –, pe fundalul Dublinului de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Un bildungsroman care ilustreaza atat desprinderea treptata a eroului de constrangerile familiei, religiei si nationalismului irlandez, cat si parcursul sau catre individualizarea artistica.

Capodopera autobiografica Portret al artistului la tinerete, publicata in volum in 1916, este o naratiune in cinci parti a vicisitudinilor si avatarurilor copilariei si adolescentei lui Joyce la Dublin. Intr-o Irlanda framantata de eterne tulburari si conflicte politice, intr-o familie cu multi copii, saracita, redusa la mizerie de un tata usuratic si petrecaret si de o mama habotnica, orbita de religiozitate. O copilarie marcata de rigorile drastice ale unor scoli iezuite si o adolescenta petrecuta intr-o societate sufocata de bigotism, de un traditionalism deviat intr-un misticism menit sa innegureze cu spaime transformarile fiziologice si efuziunile sentimentale si senzoriale ale pubertatii.
Joyce transfera toate aceste trairi personajului pe care-l numeste Stephen Dedalus. Simbolica numelui e transparenta: Stephen il evoca pe Sfantul Stefan, primul martir al crestinismului, ca o emblema a jertfei de sine pe care o presupune creatia artistica; iar Dedalus trimite la eroul din mitologia greaca Dedal, care reuseste sa zboare din labirint cu ajutorul unor aripi din ceara. Stephen Dedalus, alias Joyce, dupa o educatie iezuita traumatizanta, evadeaza in lume si se dedica literaturii.
Spaimele inoculate elevilor de catre preotii iezuiti cu privire la osandele care-i asteapta pe cei cazuti in pacat (mai cu seama in pacatul trupesc) ating in roman dimensiuni dantesti. Roman inovator prin tehnicile sale moderniste, dezvoltate ulterior in Ulise, Portret al artistului... a influentat mari scriitori precum Virginia Woolf, Samuel Beckett sau William Faulkner.

Prefata de Dana Craciun
Traducere de Antoaneta Ralian