Carismatica, fragila, luminoasa, Ioana, distant si de o rigoare impecabila, Liviu, cei doi profesori ai nostri au intruchipat ideea de intelectualitate pasional-lucida, dar si idealul unui mentorat subtil, natural, prin spectacolul ideilor literare, al analizelor si demonstratiilor vii de inteligenta, vocatie si profesionalism, in urma carora am resimtit pasiunea cunoasterii printr-un elan stimulator, calauziti spre orizontul textului literar de firescul unei hermeneutici comprehensive, implicite sau explicite. Cursurile la care participam nu erau doar interpretari ale unor opere literare, ci si pledoarii pentru o etica inalt asumata a cercetarii, pentru frumos, adevar si bine. Cartile lor sunt, de fapt, semne ale unei intelegeri depline, nuantate si necesare, a lumii si a Literaturii. Ioana si Liviu Petrescu ne-au parasit mult prea devreme, insa, chiar si acum, vocile lor rasuna cu aceeasi tarie si forta de convingere in memoria noastra afectiva, cu timbrul unic in care, dincolo de tribulatiile omenescului, se regasesc dimensiunile unei elevate intelectualitati formatoare, modelatoare de constiinte si de caractere. Ei erau Profesorii de care aveam cu totii nevoie la un moment dat, iar norocul de a-i fi intalnit, de a-i fi putut vedea si auzi ne‑a marcat in modul cel mai fericit destinul, viata, cariera. - Iulian Boldea