Moni Stanila face parte din categoria acelor internauti, care, trecuti prin artificialitatea   formelor virtuale a comunicarii, ajung la o naturalete ce debordeaza de un talent, nu nativ, ci cultivat sau mai curand altoit, ca in perii salbatici, cu crengi pline de pere mici, padurete,  crengile altoite din care se desprind fructe mari, viu colorate si zemoase. Trecuta prin scoli, una din ele fiind Teologia, ca master, scriind chiar articole de teologie, saltul spre poezie a facut-o pe Moni Stanila sa evadeze intr-un camp in care se simte de minune. Acest camp al poeziei o evidentiaza in mod aparte si o scoate din pluton. De altfel si cartea ei, in componistica sumarului, se apropie de cartile de poezie din America, in care cuprinsul este asezat la inceput, apoi un text, ca un cuvant inainte, anunta o tema sau o idee a cartii, ca apoi, impartita pe capitole, cartea sa curga in trei trepte, din care cel putin doua sunt anuntate din titlu.