Lui John Midas ii place ciocolata. Ii place atat de mult, incat ar manca toata ziua, fara oprire. Putin ii pasa ca-si strica pofta de mancare. Dupa parerea lui, ciocolata este cea mai buna dintre toate mancarurile! Insa, intr-o buna zi, dupa ce a ratacit printr-un magazin de dulciuri misterios, John a aflat ca exista si ceea ce se cheama prea multa ciocolata…
Fragment:
“Mergand de colo-colo in timp ce isi devora manusa, John nu-l observa pe un coleg de-al sau, Spider Wilson, decat cand ii auzi vocea.
- John a innebunit! John a innebunit! zbiera Spider.
Apoi se rasuci catre John.
- Nu te hranesc acolo unde stai? il zeflemisi el.
Spider era cu o clasa mai mare decat John si era unul dintre baie cei mai rai si mai vicleni din intreaga scoala.
John infuleca o bucata mare din palma celei de a doua manusi si parea multumit.
- Care-i treaba? intreba Spider. Te obliga ai tai sa mananci piele?
- Aceasta este o piele speciala, replica John. Isi linse buzele si ofta, multumit. Se preschimba in ciocolata de indata ce ti-o bagi in gura. Uite.
John musca degetul mic al manusii si apoi scoase din gura.
- Acum e ciocolata.
Il baga la loc in gura si il infuleca.
- Da-mi o bucata, spuse Spider.
- De ce ti-as da? vru sa stie John. Sunt manusile meIe.
- Da-mi o bucata, repeta Spider.
- Iti mananc eu tie manusile? intreba John, plin de logica, cu gura plina de ciocolata. De ce le-ai manca tu pe ale mele?
- Alea nu sunt manusi adevarate, spuse Spider. Ori de cate ori cineva are bomboane, trebuie sa le imparta cu ceilalti. Este regula clubului.
- Ce club? intreba John.
- Nu conteaza ce club, spuse Spider. Dar ai face bine sa-mi dai si mie niste ciocolata.
Fara sa mai astepte, Spider smulse ceea ce mai ramasese din cea de a doua manusa. John era prea surprins ca sa se opuna si, oricum, nici nu avea chef. Era oarecum convins ca mancase deja o gramada de ciocolata, destul pentru o vreme. Incepea sa-i fie sete.”