Povesti cu scriitoare si copii

De (autor): Anonim

0
(0 review-uri)
Povesti cu scriitoare si copii
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

Mi s-a părut interesantă inițiativa Editurii Polirom și a Alinei Purcaru de a invita voci feminine active ale spațiului cultural autohton să își împărtășească gândurile și emoțiile despre relația dintre maternitate și scris. Mi s-a părut un pariu provocator și riscant, ba chiar mărturisesc că am fost surprins să remarc câte nume a reușit să strângă între coperte demersul Alinei Purcaru, atâta timp cât cele două experiențe, aceea a nașterii unui copil dar și a scrisului, chiar dacă reprezintă motive de celebrare și de bucurie, rămân totuși, pentru multe femei. experiențe pe cât de intense, pe atât de intime și de profunde, pe atât de greu de împărtășit și de atins. Ambele par să aibă mai multe lucruri în comun: reclamă eforturi, transformări și evoluție, ambele au o dimensiune prin excelență creatoare, dar, atunci când se suprapun ajung să plaseze femeia, cel puțin aparent, într-o anumită tensiune, într-o anumită relație de autocompetiție particulară pe care bărbații scriitori nu au cum să o trăiască (cel puțin nu în societatea contemporană). Ce se schimbă pentru o femeie care scrie, în momentul în care aduce pe lume un copil? Ce se modifică în practica scrisului și în conținutul așternut pe hârtie? Orientate de întrebările coordonatoarei volumului Povești cu scriitoare și copii, fără a se simți constrânse în formă sau conținut, peste 15 femei de toate vârstele, autoare și cu cariere intelectuale impresionante dau frâu liber imaginației și emoțiilor în încercarea de a aproxima felul în care au trăit această suprapunere între obișnuința solitară a scrisului, a performanțelor în sfera ficțiunii/criticii literare, cu toate tabieturile sale, cu toate inspirațiile și preocupările aferente și sosirea pe lume a unei noi vieți, cu toate responsabilitățile, stările, epuizările atașate.

Căci dacă orice naștere, în orice familie ajunge, într-o mare măsură să transforme programul, dacă nu chiar întreg universul domestic și intelectual al părinților, cu atât mai spectaculoase sunt provocările pentru cei care nu sunt doar angajați într-o profesie (în care poți face compromisuri, amânări și renunțări), ci sunt surprinși de o anumită vocație, de o afinitate personală și intimă, pe care au exersat-o și au valorificat-o în timp, care a devenit parte din ei, fără a putea fi marginalizată cu lejeritate, așezată oricând și oricum pe o simplă listă de priorități.

De la eseu, la scrisori imaginare, la pagini de jurnal, textele care intră în alcătuirea volumului dovedesc o mare varietate stilistică și de compoziție și dezvăluie fiecare, un alt unghi și o altă experiență, uneori confirmând, alteori dinamitând așteptările cititorului. Pentru Svetlana Cârstean scrisul s-a integrat perfect cu statutul de mamă (a fost și a rămas un membru al familiei care a avut întotdeauna loc la masă), pe Cristina Ispas venirea copilului pe lume a făcut-o mai eficientă când s-a așezat la masa de scris, pentru Luminița Marcu sarcina a fost o treabă tare incomodă, dar nașterea s-a dovedit un moment revelator care i-a amintit proaspetei mame pentru prima oară că viața copilului e mai importantă decât viața ei. Interviul luat Angelei Marinescu este o experiență cu adevărat cutremurătoare despre spiritul de sacrificiu, vulnerabilitatea post partum și despre cum viciile și scrisul pot deveni mijloace de apărare în fața copleșitoarelor probleme de după naștere, cu un copil bolnav și o căsnicie ruinată. Ștefania Mihalache mărturisește că nu a mai scris de când era însărcinată, amintind că a devenit o ființă nouă din momentul în care și-a asumat statutul de mamă. Ioana Morpurgo vorbește despre experiența maternității departe de România (și despre cum ești întâmpinat în Anglia, dacă îți alăptezi copilul în public) dar și despre cum e să trăiești cu un personaj imaginar, cu acea tentație a ficțiunii chiar și când îți duci copilul la vaccinat sau încerci să îl pregătești de culcare. Pentru Carmen Mușat maternitatea a adus cu sine paradoxuri: pe de o parte o simplificare a vieții: lucrurile care păreau indispensabile au putut fi puse între paranteze, pe de altă parte o complicare – timpul tău nu îți mai aparține (copiii s-au dovedit însă până la urmă completarea absolută pentru universitara bucureșteană). După ce și-a adus pe lume fiica, Simona Popescu a realizat că există momente în viața unui scriitor când literatura pur și simplu nu mai contează, atâta timp cât venirea pe lume a copilului îți dă o viață în plus. La fel de surprinzătoare e mărturia Adinei Rosetti (care a găsit un orizont temporal pentru scris, tocmai în perioada maternității), dar și cea a Mihaelei Ursa pentru care concediul de maternitate a fost un prilej pentru o pauză de dezintoxicare discursivă.

Sincere, creative și emoționante, textele cuprinse în volumul coordonat de Alina Purcaru sunt departe de o glorificare feministă a capacității de a integra fara cusur provocările personale, profesionale și maternale într-un întreg coerent perfect. Fără să fie pe deplin disjuncte, statutul de mamă și cel de scriitoare aduc cu sine multă tensiune, multe renunțări și transformări, multe așteptări și modificări de statut din partea societății (care, indiferent cât de emancipată ar fi astăzi, tot mai dezvăluie niște reflexe perceptuale destul de înguste și pesimiste în ceea ce privește resursele și capacitățile feminine imediat după naștere) și cu toate acestea, niciuna dintre semnatarele articolului nu pare să regrete vreun moment antrenarea în această spirală a evoluției ireversibile. Între sentimente de vinovăție, scutece schimbate, inspirații fulgerătoare, texte scrise la ceasurile mici ale dimineții, tocmai interacțiunea aceasta aparent haotică dintre cele două instincte: maternal și cel al scrisului, așază premisele pentru un echilibru miraculos, reîntemeietor pentru o altă etapă a existenței.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Povesti cu scriitoare si copii

De (autor): Anonim

0
(0 review-uri)

18 scriitoare autohtone care povestesc despre relatia lor cu scrisul si cu timpul dupa aparitia copilului.

Svetlana Carstean • Adina Dabija • Ana Dragu • Domnica Drumea • Cristina Ispas • Luminita Marcu • Angela Marinescu • Stefania Mihalache • Ioana Morpurgo • Viviana Musa Augusto • Carmen Musat • Simona Popescu • Adina Rosetti • Miruna Runcan • Georgiana Sarbu • Simona Sora • Mihaela Ursa • Elena Vladareanu

In volumul coordonat de Alina Purcaru, optsprezece poete, prozatoare si eseiste povestesc despre posibilitatea scrisului dupa aparitia copiilor: firesc, uman, cu autenticitatea si curajul confesiunii.Textele vorbesc despre transformari profunde, care au atins si scrisul, despre relatia cu lumea din jur, despre reusite si obstacole si nu in ultimul rind, despre forme de dragoste si atasament – fata de copii si fata de propriile carti. O scriitoare care este si mama e inevitabil pusa in fata un sir de decizii sensibile, iar Povesti cu scriitoare si copii aduce la suprafata optsprezece marturii despre incercarile de fiecare zi, in care scrisul a ramas o prezenta vitala, chiar si atunci nu a (mai) fost o prioritate.

O carte a carei lectura va fi la fel de pasionanta pentru cititori si cititoare, pentru ca tema maternitatii este pusa in balanta cu cea a profesiunii: o dilema mai actuala ca oricind. Iar faptul ca este vorba despre cariera de scriitoare aduce un plus de atractivitate prin talentul si sinceritatea, uneori socanta, a celor 18 proze si eseuri. Ele vorbesc despre cum se confrunta si cum se articuleaza instinctul maternitatii cu instinctul scrisului. Despre alegeri, sacrificii si, nu in ultimul rind, despre acel echilibru al vietii pe care il aduce copilul.
Si dau 18 raspunsuri la o intrebare banala: este mai greu sa fii scriitoare decit scriitor? - Gabriela Adamesteanu

Despre impletirea dintre scris si maternitate, experienta cunoscuta direct, iar nu prin mediere culturala, marturisesc scriitoarele din volumul coordonat, cu luciditate mereu la pinda si cu subtila participare subiectiva, de Alina Purcaru. Poete, prozatoare, eseiste, critici literari (imposibil de gasit aici un echivalent feminin...), fiecare cu vocea-i specifica si experientele-i particulare, scriu aici firesc, uman, cu un curaj al confesiunii care, raminind totusi discreta, nu tine seama de inhibitii, tabuuri sau idei primite de-a gata. - Bianca Burta-Cernat

Fragment din cartea "Povesti cu scriitoare si copii"

"1. Cred ca soarele a rasarit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai vad nimic si nu-mi mai imaginez lumea de-afara, ce fac oamenii, in ce fel se misca, cum alearga si se-nghesuie in autobuze, cum se privesc furiosi. Doar aud. Stau aici, pe patul din Polizu, castanii sunt in floare, e un fel de parfum prin aer de la castanii astia, un parfum care intra discret printr-un mic geam deschis. In blocul de nasteri e liniste acum, n-am dormit toata noaptea, am primit cate un sedativ si un miorelaxant cam o data la doua ore, dar pleoapele mele nu si nu, nu-i vreme de dormit acum, hai mai bine sa stam treji sa vedem ce se-ntampla. Asistentele mananca un fel de salam si putina slanina, intinse pe o hartie rupta cred dintr-un atlas de geografie, nu stiu pe harta carei tari si-au asezat azi micul dejun, le vad prin usa intredeschisa, nu prea mai reactioneaza la gemete si chemari. E oricum un fel de liniste dupa multa agitatie, au fost cateva nasteri in timpul noptii, singurul lucru pe care-l fac ele acum e sa nu ma lase sa merg la baie de cate ori vreau. Ma supravegheaza drastic si mesteca. Cred ca nu e inca 6 dimineata, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele rasare totusi devreme acum, suntem in luna mai. 8 mai 1997. Nu stiu ce urmeaza, nici cand se va-ntampla ceea ce urmeaza. Nu am fost chiar singura de cand au venit zorii. Cocosii de pe Ianga casele vechi din Matache au cantat mereu, de cate ori a trebuit. A fost nevoie sa vin aici in noaptea asta ca sa descopar, fara sa-i vad, ca mai exista cocosi in orasul in care locuiesc. Nu inregistrez chiar tot ce e in jurul meu, selectez, la fel ca in situatiile de urgenta. Dar cocosii si castanii mi-au fost alaturi azi-noapte. O sa-mi fie alaturi in continuare, timp de cinci zile cat voi ramane in Polizu."
Citeste mai mult

-63%

PRP: 26.92 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

9.99Lei

9.99Lei

26.92 Lei

Primesti 9 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

18 scriitoare autohtone care povestesc despre relatia lor cu scrisul si cu timpul dupa aparitia copilului.

Svetlana Carstean • Adina Dabija • Ana Dragu • Domnica Drumea • Cristina Ispas • Luminita Marcu • Angela Marinescu • Stefania Mihalache • Ioana Morpurgo • Viviana Musa Augusto • Carmen Musat • Simona Popescu • Adina Rosetti • Miruna Runcan • Georgiana Sarbu • Simona Sora • Mihaela Ursa • Elena Vladareanu

In volumul coordonat de Alina Purcaru, optsprezece poete, prozatoare si eseiste povestesc despre posibilitatea scrisului dupa aparitia copiilor: firesc, uman, cu autenticitatea si curajul confesiunii.Textele vorbesc despre transformari profunde, care au atins si scrisul, despre relatia cu lumea din jur, despre reusite si obstacole si nu in ultimul rind, despre forme de dragoste si atasament – fata de copii si fata de propriile carti. O scriitoare care este si mama e inevitabil pusa in fata un sir de decizii sensibile, iar Povesti cu scriitoare si copii aduce la suprafata optsprezece marturii despre incercarile de fiecare zi, in care scrisul a ramas o prezenta vitala, chiar si atunci nu a (mai) fost o prioritate.

O carte a carei lectura va fi la fel de pasionanta pentru cititori si cititoare, pentru ca tema maternitatii este pusa in balanta cu cea a profesiunii: o dilema mai actuala ca oricind. Iar faptul ca este vorba despre cariera de scriitoare aduce un plus de atractivitate prin talentul si sinceritatea, uneori socanta, a celor 18 proze si eseuri. Ele vorbesc despre cum se confrunta si cum se articuleaza instinctul maternitatii cu instinctul scrisului. Despre alegeri, sacrificii si, nu in ultimul rind, despre acel echilibru al vietii pe care il aduce copilul.
Si dau 18 raspunsuri la o intrebare banala: este mai greu sa fii scriitoare decit scriitor? - Gabriela Adamesteanu

Despre impletirea dintre scris si maternitate, experienta cunoscuta direct, iar nu prin mediere culturala, marturisesc scriitoarele din volumul coordonat, cu luciditate mereu la pinda si cu subtila participare subiectiva, de Alina Purcaru. Poete, prozatoare, eseiste, critici literari (imposibil de gasit aici un echivalent feminin...), fiecare cu vocea-i specifica si experientele-i particulare, scriu aici firesc, uman, cu un curaj al confesiunii care, raminind totusi discreta, nu tine seama de inhibitii, tabuuri sau idei primite de-a gata. - Bianca Burta-Cernat

Fragment din cartea "Povesti cu scriitoare si copii"

"1. Cred ca soarele a rasarit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai vad nimic si nu-mi mai imaginez lumea de-afara, ce fac oamenii, in ce fel se misca, cum alearga si se-nghesuie in autobuze, cum se privesc furiosi. Doar aud. Stau aici, pe patul din Polizu, castanii sunt in floare, e un fel de parfum prin aer de la castanii astia, un parfum care intra discret printr-un mic geam deschis. In blocul de nasteri e liniste acum, n-am dormit toata noaptea, am primit cate un sedativ si un miorelaxant cam o data la doua ore, dar pleoapele mele nu si nu, nu-i vreme de dormit acum, hai mai bine sa stam treji sa vedem ce se-ntampla. Asistentele mananca un fel de salam si putina slanina, intinse pe o hartie rupta cred dintr-un atlas de geografie, nu stiu pe harta carei tari si-au asezat azi micul dejun, le vad prin usa intredeschisa, nu prea mai reactioneaza la gemete si chemari. E oricum un fel de liniste dupa multa agitatie, au fost cateva nasteri in timpul noptii, singurul lucru pe care-l fac ele acum e sa nu ma lase sa merg la baie de cate ori vreau. Ma supravegheaza drastic si mesteca. Cred ca nu e inca 6 dimineata, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele rasare totusi devreme acum, suntem in luna mai. 8 mai 1997. Nu stiu ce urmeaza, nici cand se va-ntampla ceea ce urmeaza. Nu am fost chiar singura de cand au venit zorii. Cocosii de pe Ianga casele vechi din Matache au cantat mereu, de cate ori a trebuit. A fost nevoie sa vin aici in noaptea asta ca sa descopar, fara sa-i vad, ca mai exista cocosi in orasul in care locuiesc. Nu inregistrez chiar tot ce e in jurul meu, selectez, la fel ca in situatiile de urgenta. Dar cocosii si castanii mi-au fost alaturi azi-noapte. O sa-mi fie alaturi in continuare, timp de cinci zile cat voi ramane in Polizu."
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one