Povești de viață din comunism. Represiune și cotidian de Claudia‑Florentina Dobre este un volum de interviuri care pune față în față nostalgia de azi după comunism cu experiențele reale ale celor care au trăit sub dictatura ceaușistă. Plecând de la sondaje recente, care arată că mulți români cred că „se trăia mai bine” înainte de 1989, autoarea lasă cifrele deoparte și caută răspunsuri în mărturiile directe ale oamenilor.
Cartea adună 21 de povești de viață – femei și bărbați, de vârste și profesii diferite, din mediul urban și rural: intelectuali, muncitori, țărani. Fiecare poveste arată alt chip al comunismului: dosare care blochează accesul la educație, frica de Securitate, lipsurile zilnice, dar și prietenii puternice, solidaritate, mici gesturi de rezistență, spații de libertate interioară sau familială. Interviurile, realizate între 2015 și 2025 și însoțite de fotografii din arhive personale, conturează o lume „gri”, plină de constrângeri, dar și de încercări de a trăi demn „printre rânduri”.
Prin comentariile și concluziile sale, autoarea arată cum memoria comunismului este astăzi fragmentată: între amintirea lipsurilor și a fricii și nostalgia pentru siguranța locului de muncă sau pentru aparenta „grijă a statului”. Volumul nu idealizează, dar nici nu demonizează simplist: oferă o imagine nuanțată, din perspectiva celor care au simțit regimul pe pielea lor.
Această carte este o invitație directă la cunoașterea istoriei recente, a anilor în care România a fost sub dictatura ceaușistă. Citind aceste mărturii, înțelegem mai bine ce a însemnat lipsa de libertate, cum arată un regim care controlează viața de zi cu zi și cum se nasc miturile și nostalgiile de după. A citi astfel de povești nu înseamnă doar a afla „cum a fost”, ci și a ne vaccina împotriva repetării greșelilor trecutului: fără o minimă cunoaștere a comunismului românesc, suntem mai vulnerabili la promisiuni simple, la populism și la tentația „omului providențial”.
De aceea, acest volum merită citit de oricine vrea să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în anii comunismului și de ce memoria lor contează pentru România de azi și de mâine.
Caracterizat drept mesianism politic, utopie totalitară, întruchipare a mitologiei milenariste, comunismul a reprezentat şi o „societate a anti-disciplinei” prin modalităţile prin care cetăţenii şi-au asumat, interpretat şi bricolat postulatele oficiale şi prin tacticile folosite pentru a conturna strategiile puterii. Povestirile de viaţă cotidiană ne oferă indicii despre aceste tactici folosite de cei mulți pentru a-și trăi viața dincolo de constrângerile societății de supraveghere.
Volumul acesta de interviuri își propune să dea voce unor persoane care au trecut prin comunism, alese aleatoriu, de vârste diferite, provenind din medii sociale diverse, cu experiențe de viața extraordinare sau comune multor cetățeni ai României comuniste. Sunt 21 de femei și bărbați, intelectuali, muncitori, țărani, care au depus mărturie despre viața lor și a celorlalți în epoca comunistă. Interviurile stau mărturie interiorizării trecutului personal și public, al intruziunii politicului în viața privată, precum și al tacticilor folosite de indivizi pentru a supraviețui unui regim totalitar.