Am intalnit-o pe Madalina Andreescu intr-o zi frumoasa, de vara (cred ca asa spun toti cei care o cunosc pe Madalina, chiar daca ziva in care au vazut-o prima oara a fost una de mijloc de decembrie, zi cu nameti inghetati, sub aspra rasuflare de viscol). Are fata asta, in toata fiinta ei, un zambet varatic, un zambet rasarit de acolo, de unde trebuie ca s-a sadit radacina tuturor verilor terestre. Si te invaluie in el, cand te intalneste, te imbraca in el, pur si simplu, iar tu nu ai cum sa nu te crezi in luna lui iulie si nu ai cum sa nu te simti cel mai important om de pe fata pamantului, in clipa aceea, de vara. Nu am stiut, atunci, dar m-am bucurat, mult, acum, sa vad ca si-a eternizat zambetul intr-o carte! 0 carte in care am descoperit-o pe Madalina, toata numai suflet, Insu-fletind cuvinte, intr-un fel in care numai un om cu adevarat talentat o poate face. Pe apele paginilor acestei carti, Madalina rememoreaza zile din viata ei sau din viata celor dragi, de acum sau de mai demult; ni se con-feseaza, "se iarta, se vindeca", "se intelege mai bine pe ea" si ne Intelege mai bine pe noi, ceilalti. Insa, mai ales, ne ajuta sa ne intelegem, sa ne iertam si sa ne vindecam, la randu-ne, de dureri pe care, poate, noi le-am tacut si pe care le regasim, povestite de ea, cu blandete si lumina. Multumesc, Madalina, pentru zambetul tau! - Brandusa Vranceanu