Povestile inimii
Povestile inimii
Fiecare om este inconjurat de o lume imaginara in care isi proiecteaza dorintele, sentimentele si telurile. Fiecare om este o suma de povesti intr-o poveste de viata. In aceasta carte, prima poveste este "locomotiva" celorlalte unsprezece: povestea de viata ce insufleteste, subtil, povete si trairi ce au menirea de a ne face mai buni si mai iubitori. Astfel, am incercat sa imbin trei elemente diferite, dar care au o legatura magica intre ele: poveste - protectia unei trairi umane; poezie - metaforizarea mesajului povestii; ilustratie pictata cu ciocolata - magie dulce pentru spirit.
Imi doresc ca Povestile inimii, ce respira umanism prin toate slovele, sa constituie o adevarata terapie pentru inima, furnizand povete pentru viata si mangaiere pentru suflet. Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte - copii, adolescenti, tineri, maturi - sa simta caldura si incercarile copilariei, indrumarile binefacatoare ale parintilor ce-si iubesc copiii neconditionat si sa-si doreasca sa devina mai buni si mai iubitori.
Va doresc tuturor lectura placuta! - Gabriela Nour Galban
Imi doresc ca Povestile inimii, ce respira umanism prin toate slovele, sa constituie o adevarata terapie pentru inima, furnizand povete pentru viata si mangaiere pentru suflet. Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte - copii, adolescenti, tineri, maturi - sa simta caldura si incercarile copilariei, indrumarile binefacatoare ale parintilor ce-si iubesc copiii neconditionat si sa-si doreasca sa devina mai buni si mai iubitori.
Va doresc tuturor lectura placuta! - Gabriela Nour Galban
Fragment din cartea "Povestile inimii" de Gabriela Nour Galban:
"A fost odata un baietel pe nume Andrei, care avea patru ani. El mai avea o sora, pe nume Maria, ce era cu zece ani mai mare ca el. Parintii lor ii iubeau nespus, iar, intr-o zi, au mers cu totii la circ, caci era o reprezentatie speciala, inclusiv cu animale exotice, acrobatii si clovni. Andrei nu mai fusese pana in acel moment la circ, iar cand vazu toate numerele de circ perindandu-se prin fata sa, fu fascinat si incantat peste masura. Dar, cel mai mult ii placu un clovn, care facea copiii sa rada in hohote cu giumbuslucurile lui. Cand ajunse acasa si parintii il intrebara daca i-a placut la circ, el a raspuns ca a fost incantat si ca isi doreste un clovn care sa fie al lui si cu care sa se joace. Parintii si sora sa au ras copios si i-au spus ca acest lucru nu este posibil, deoarece clovnii sunt oameni care au imbratisat aceasta meserie, nu sunt jucarii pentru copii. Andrei a fost deceptionat de raspuns si a inceput sa fie trist. Trecura deja cateva zile, iar el ofta mereu si se gandea numai la clovnul de la circ. Degeaba incerca sora lui sa se joace cu el de-a clovnul, caci baiatului nu-i trecea starea de tristete. In curand, veni ziua de 1 Martie, iar la gradinita, educatoarea le dadu copiilor ca tema in clasa confectionarea de martisoare pentru cei dragi. Andrei desena si colora o suita de patru clovni. Educatoarea ramase impresionata, dar si contrariata de desen si il intreba pe baiat de ce a facut patru clovni in miniatura. Andrei i-a raspuns ca isi doreste un clovn si, poate ca, daruind familiei lui clovni, dar si Zanei Maseluta – tocmai ii cazuse un dinte -, va primi si el un clovn. Educatoarea zambi cu ingaduinta si il mangaie pe cap pe baiat, spunandu-i ca, uneori, dorintele se indeplinesc intr-un fel propriu, special, daca credem cu tarie in ele."
"A fost odata un baietel pe nume Andrei, care avea patru ani. El mai avea o sora, pe nume Maria, ce era cu zece ani mai mare ca el. Parintii lor ii iubeau nespus, iar, intr-o zi, au mers cu totii la circ, caci era o reprezentatie speciala, inclusiv cu animale exotice, acrobatii si clovni. Andrei nu mai fusese pana in acel moment la circ, iar cand vazu toate numerele de circ perindandu-se prin fata sa, fu fascinat si incantat peste masura. Dar, cel mai mult ii placu un clovn, care facea copiii sa rada in hohote cu giumbuslucurile lui. Cand ajunse acasa si parintii il intrebara daca i-a placut la circ, el a raspuns ca a fost incantat si ca isi doreste un clovn care sa fie al lui si cu care sa se joace. Parintii si sora sa au ras copios si i-au spus ca acest lucru nu este posibil, deoarece clovnii sunt oameni care au imbratisat aceasta meserie, nu sunt jucarii pentru copii. Andrei a fost deceptionat de raspuns si a inceput sa fie trist. Trecura deja cateva zile, iar el ofta mereu si se gandea numai la clovnul de la circ. Degeaba incerca sora lui sa se joace cu el de-a clovnul, caci baiatului nu-i trecea starea de tristete. In curand, veni ziua de 1 Martie, iar la gradinita, educatoarea le dadu copiilor ca tema in clasa confectionarea de martisoare pentru cei dragi. Andrei desena si colora o suita de patru clovni. Educatoarea ramase impresionata, dar si contrariata de desen si il intreba pe baiat de ce a facut patru clovni in miniatura. Andrei i-a raspuns ca isi doreste un clovn si, poate ca, daruind familiei lui clovni, dar si Zanei Maseluta – tocmai ii cazuse un dinte -, va primi si el un clovn. Educatoarea zambi cu ingaduinta si il mangaie pe cap pe baiat, spunandu-i ca, uneori, dorintele se indeplinesc intr-un fel propriu, special, daca credem cu tarie in ele."
26.43Lei
26.43Lei
Primesti 26 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Fiecare om este inconjurat de o lume imaginara in care isi proiecteaza dorintele, sentimentele si telurile. Fiecare om este o suma de povesti intr-o poveste de viata. In aceasta carte, prima poveste este "locomotiva" celorlalte unsprezece: povestea de viata ce insufleteste, subtil, povete si trairi ce au menirea de a ne face mai buni si mai iubitori. Astfel, am incercat sa imbin trei elemente diferite, dar care au o legatura magica intre ele: poveste - protectia unei trairi umane; poezie - metaforizarea mesajului povestii; ilustratie pictata cu ciocolata - magie dulce pentru spirit.
Imi doresc ca Povestile inimii, ce respira umanism prin toate slovele, sa constituie o adevarata terapie pentru inima, furnizand povete pentru viata si mangaiere pentru suflet. Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte - copii, adolescenti, tineri, maturi - sa simta caldura si incercarile copilariei, indrumarile binefacatoare ale parintilor ce-si iubesc copiii neconditionat si sa-si doreasca sa devina mai buni si mai iubitori.
Va doresc tuturor lectura placuta! - Gabriela Nour Galban
Imi doresc ca Povestile inimii, ce respira umanism prin toate slovele, sa constituie o adevarata terapie pentru inima, furnizand povete pentru viata si mangaiere pentru suflet. Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte - copii, adolescenti, tineri, maturi - sa simta caldura si incercarile copilariei, indrumarile binefacatoare ale parintilor ce-si iubesc copiii neconditionat si sa-si doreasca sa devina mai buni si mai iubitori.
Va doresc tuturor lectura placuta! - Gabriela Nour Galban
Fragment din cartea "Povestile inimii" de Gabriela Nour Galban:
"A fost odata un baietel pe nume Andrei, care avea patru ani. El mai avea o sora, pe nume Maria, ce era cu zece ani mai mare ca el. Parintii lor ii iubeau nespus, iar, intr-o zi, au mers cu totii la circ, caci era o reprezentatie speciala, inclusiv cu animale exotice, acrobatii si clovni. Andrei nu mai fusese pana in acel moment la circ, iar cand vazu toate numerele de circ perindandu-se prin fata sa, fu fascinat si incantat peste masura. Dar, cel mai mult ii placu un clovn, care facea copiii sa rada in hohote cu giumbuslucurile lui. Cand ajunse acasa si parintii il intrebara daca i-a placut la circ, el a raspuns ca a fost incantat si ca isi doreste un clovn care sa fie al lui si cu care sa se joace. Parintii si sora sa au ras copios si i-au spus ca acest lucru nu este posibil, deoarece clovnii sunt oameni care au imbratisat aceasta meserie, nu sunt jucarii pentru copii. Andrei a fost deceptionat de raspuns si a inceput sa fie trist. Trecura deja cateva zile, iar el ofta mereu si se gandea numai la clovnul de la circ. Degeaba incerca sora lui sa se joace cu el de-a clovnul, caci baiatului nu-i trecea starea de tristete. In curand, veni ziua de 1 Martie, iar la gradinita, educatoarea le dadu copiilor ca tema in clasa confectionarea de martisoare pentru cei dragi. Andrei desena si colora o suita de patru clovni. Educatoarea ramase impresionata, dar si contrariata de desen si il intreba pe baiat de ce a facut patru clovni in miniatura. Andrei i-a raspuns ca isi doreste un clovn si, poate ca, daruind familiei lui clovni, dar si Zanei Maseluta – tocmai ii cazuse un dinte -, va primi si el un clovn. Educatoarea zambi cu ingaduinta si il mangaie pe cap pe baiat, spunandu-i ca, uneori, dorintele se indeplinesc intr-un fel propriu, special, daca credem cu tarie in ele."
"A fost odata un baietel pe nume Andrei, care avea patru ani. El mai avea o sora, pe nume Maria, ce era cu zece ani mai mare ca el. Parintii lor ii iubeau nespus, iar, intr-o zi, au mers cu totii la circ, caci era o reprezentatie speciala, inclusiv cu animale exotice, acrobatii si clovni. Andrei nu mai fusese pana in acel moment la circ, iar cand vazu toate numerele de circ perindandu-se prin fata sa, fu fascinat si incantat peste masura. Dar, cel mai mult ii placu un clovn, care facea copiii sa rada in hohote cu giumbuslucurile lui. Cand ajunse acasa si parintii il intrebara daca i-a placut la circ, el a raspuns ca a fost incantat si ca isi doreste un clovn care sa fie al lui si cu care sa se joace. Parintii si sora sa au ras copios si i-au spus ca acest lucru nu este posibil, deoarece clovnii sunt oameni care au imbratisat aceasta meserie, nu sunt jucarii pentru copii. Andrei a fost deceptionat de raspuns si a inceput sa fie trist. Trecura deja cateva zile, iar el ofta mereu si se gandea numai la clovnul de la circ. Degeaba incerca sora lui sa se joace cu el de-a clovnul, caci baiatului nu-i trecea starea de tristete. In curand, veni ziua de 1 Martie, iar la gradinita, educatoarea le dadu copiilor ca tema in clasa confectionarea de martisoare pentru cei dragi. Andrei desena si colora o suita de patru clovni. Educatoarea ramase impresionata, dar si contrariata de desen si il intreba pe baiat de ce a facut patru clovni in miniatura. Andrei i-a raspuns ca isi doreste un clovn si, poate ca, daruind familiei lui clovni, dar si Zanei Maseluta – tocmai ii cazuse un dinte -, va primi si el un clovn. Educatoarea zambi cu ingaduinta si il mangaie pe cap pe baiat, spunandu-i ca, uneori, dorintele se indeplinesc intr-un fel propriu, special, daca credem cu tarie in ele."
Detaliile produsului
