Când am fost la una din edițiile Schimb de Cărți Brașov, Roxana Cârceag a prezentat și chiar mi-a sugerat să citesc o carte de care probabil că nu m-aș fi apropiat în contextele obișnuite – e vorba de Totul despre sex. Acela a fost momentul în care am decis să renunț la prejudecățile de lectură și să accept cu mintea mai deschisă recomandări cu care rar m-aș fi intersectat în alte condiții (așa am ajuns să citesc și titluri de dezvoltare personală, cărți de teosofie sau volume de Dan Puric). Am crezut, la acel moment, că mă confruntasem și chiar mă simțeam bine cu ideea de a fi provocat la lectură. Zilele acestea am aflat însă că această experiență poate căpăta alte proporții. Să amintesc faptul că, la Schimb de Cărți, cei care îmi adresau recomandările încercau în prealabil să-mi demonteze prejudecățile, să mă facă mai permeabil la mesajul cărții iar eu aveam întotdeauna posibilitatea să aleg dacă duc sau nu lectura la bun sfârșit. La ultima ediție a Târgului de Carte de la Brașov, lucrurile au stat puțin diferit: am avut parte de o provocare fără plasă de siguranță (trebuia să duc până la capăt cartea), dat fiind faptul că am fost nominalizat de coleaga mea Dana Anghelescu, să prezint o lansare de carte ale cărei recomandări nu doar că nu căutau să îmi șubrezească așteptările pesimiste, dar păreau să mi le întărească.

Poveștile unei inimi mi s-a recomandat drept o carte scrisă de o femeie, pentru femei, apărută în luna femeilor, într-o colecție destinată exclusiv, cui altcuiva, decât femeilor. Autoarea? O domnișoară care la, nici 30 de ani, studiase și călătorise în foarte multe țări, acumulând o experiență de viață de invidiat. Diana Florina Cosmin este editor la Forbes Life România și semnează o rubrică în Cosmopolitan. Și date fiind aceste detalii, era greu de crezut că o semnatară într-o revistă glossy (în care se abordau problemele relaționale ale fetelor single) va lansa o carte de debut care să nu se dovedească, la rândul ei tot glossy (mai ales că, desigur că dacă vorbim de poveștile unei inimi, vorbim tot de amor și bărbați în cele din urmă). Ce ziceți de provocarea asta? Să fii bărbat și să ai de citit, într-o singură seară, o carte care îți pare glossy și care e recomandată drept exclusiv pentru femei? Și nu doar atât, dar să o mai și prezinți apoi (preferabil favorabil) în fața publicului? Ai zice că-ți trebuie multă răbdare și multă ipocrizie să faci asta. Poate, însă nu și atunci când aparențele se dovedesc înșelătoare… când cartea pe care o credeai glossy (și să nu uităm de obiceiurile agasante ale autoarelor de acest gen – autoare care operează în cadrul simplist al logicii sexelor, abuzând de tot felul de etichete pentru a proclama diferențele aproape ireconciliabile între bărbați și femei) se dovedește o explorare profundă, lucidă, sensibilă și mai ales modestă a propriei evoluții psihologice în perceperea dragostei.

În cele peste 20 de povestiri-eseu, Diana Florina Cosmin se folosește de biografia ei (dezvăluită în doze discrete și relevante) pentru a explora complicata interacțiune între sexe în epoca pe care o trăim. E vorba de o epocă în care suntem supuși cultului perfecțiunii, în care libertățile totale pe care le avem (în alegerea partenerilor) ne expun unor riscuri fără precedent, în care noile forme de comunicare pregătesc desfășurarea unor noi tipuri de amoruri și în care dependența de muncă ne face mult mai puțini disponibili în a investi afectiv pe termen lung. O asemenea epocă, a deschiderii totale, se dovedește un teren fertil pentru apariția oamenilor single – oameni care caută să trăiască după șabloane, care își iau viața mult prea în serios și care ajung să rămână nefericiți și anxioși, în ciuda faptului că ating prosperitatea profesionala și financiară. Ce putem face, pentru a ieși din această condiție împovărătoare? Diana Florina Cosmin dezvăluie experiențele care i-au încurajat lărgirea orizontului asupra relațiilor, dragostei și asupra vieții în general. Nu vă așteptați la terapii miraculoase, la tonuri avocățești, la instrucțiuni sistematizate, operaționalizabile. Farmecul și frumusețea cărții constă tocmai în lipsa unor asemenea răspunsuri explicite și definitive. Cartea Dianei Florina Cosmin este mai degrabă interogativă decât exclamativă. Ea problematizează, mai degrabă decât să convingă… iar problematizările sunt cât se poate de imaginative (dragostea e analizată prin analogie cu economia, psihologia negocierii sau chiar jocurile pe calculator), lucide dar nelipsite de o anumită tandrețe. În final, tot ceea ce poate decela cititorul la finalul povestirilor este o înțelepciune senină, care nu exclude greșala și schimbarea, o înțelepciune proiectată și câștigată undeva în perimetrul valoros al îndoielii și al umorului.

Poveștile unei inimi nu este doar un Sex and the City românesc (așa cum ați putea crede inițial). Spre desoebire de abordarea lui Candace Bushnell, stilul Dianei Florina Cosmin este tributar mai degrabă unor autori ca Pascal Bruckner și Alain de Botton: adică analize din care nu lipsește plăcerea examinării pe îndelete a lucrurilor, nici inteligența paralelelor memorabile dar nici umorul și sensibilitatea. O recomand nu doar fetelor single, ci oricui e gata să parieze pe dragoste, în contextele paradoxale pe care le trăim.

Mulțumesc Danei Anghelescu, colega mea care a dat provocării la lectură o cu totul altă dimensiune, atunci când m-a recomandat să prezint acest volum!

POVESTILE UNEI INIMI - Diana Florina Cosmin – Editura Curtea Veche, 2012

Sever Gulea pentru blog.libris.ro